Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
V. Epoca feudalismului târziu
nu mai putea fi vorba. Reconstrucţia ţării distruse de războaie a început pe baze consolidate, cu mijloace consolidate, angajându-se într-însa toate categoriile aflate la putere: curtea vieneză deopotrivă cu nobilimea maghiară. Războaiele şi epidemiile ce le-au însoţit — ultima oară ciuma din 1709 — au redus din nou sporul natural. La începutul secolului XVI ţara avea în jur de 4 milioane de locuitori; la începutul secolului XVIII, fără îndoială, mai puţin de atâta. între timp populaţia Europei a crescut aproape la dublu! în Ţara de Sus a Ungariei, populaţia era mai densă decât în urmă cu câteva secole; aici se refugiase dinaintea turcilor şi nobilimea. în câmpie nu întâlneai oameni zile-n şir; se vedeau numai turme păscând într-o stare de semi-sălbăticie. Aşezările aflate la mari distanţe, erau despărţite de mlaştini şi terenuri mocirloase. Pentru recivilizarea teritoriilor recucerite, respectiv pustiite de războaie, era nevoie de forţă de muncă. începu deci emigraţia de la nord spre sud. (Acest proces a continuat până la sfârşitul secolului XIX, dar diferenţa anterior survenită în densitatea populaţiei nu s-a echilibrat decât în secolul XX.) Migraţia internă s-a dovedit insuficientă. A început prin urmare şi migraţia dinspre ţările vecine — din Balcani, Muntenia, Polonia şi Austria — întregită prin acţiuni de colonizare organizată. La repopularea Banatului au participat alsacieni, bulgari, italieni şi slovaci. Locuitorii satelor colonizate s-au bucurat de avantaje. Statul le-a asigurat reduceri de impozite pe mai mulţi ani, nobilii distribuiau largi loturi iobăgeşti din imensele lor posesiuni, s-a garantat autonomia satelor. încet, limita civilizaţiei se deplasa din nou de la nord către sud. Modul de viaţă al acestor colonişti “de frontieră” aminteşte de vestul sălbatic de mai târziu: principala ocupaţie a primelor generaţii n-a fost cultivarea pământului, ci creşterea animalelor. Populaţia cu surplus masculin se înstăpânea în condiţii vitrege şi moravuri sălbatice, pe aceste pământuri părăsite. Configuraţia etnică a ţării s-a schimbat radical. Grupuri etnice nemaghiare au trăit şi pe teritoriul Ungariei medievale, dar majoritatea populaţiei ţării — cca. 80% — era încă pe atunci 62
