Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
III. Feudalimsul dezvoltat
Reşedinţa regală a mutat-o la Buda, unde-şi construi un palat impunător. Pe baroni i-a ţinut în frâu prin instituirea unui nou sistem al donaţiilor: acestea nu se mai distribuiau pe viaţă, ci legate de anumite funcţii; ca “onoruri”, ca un fel de retribuţie, căreia însă i se asocia şi obligaţia recrutării şi echipării unui anume efectiv de oşteni. Spre a satisface interesele nobilimii de rând tot mai unitară, o lege emisă în 1351 enunţa că “toţi locuitorii nobili din interiorul hotarelor ţării să beneficieze de aceeaşi libertate” — ceea ce instituia unificarea juridică a nobilimii şi marca un pas hotărâtor în transformarea acesteia în stare privilegiată. S-a abolit cu aceeastă ocazie dreptul neîngrădit al nobililor de a-şi transmite bunurile prin moştenire; în lipsă de urmaşi direcţi averea o moşteneau rudele colaterale (aviticitate), iar dacă aceştia nu existau, ea trecea în proprietatea regelui (a fiscului). A devenit obligatorie şi strângerea nonei, ca nu cumva prin scutire de ea marii feudali să ademenească pe domeniul lor iobagii nobililor de rând. Dreptul iobagilor la libera strămutare a rămas valabil, şi s-a creat posibilitatea unei oarecari consolidări economice a ţăranilor. Deşi organizarea micii nobilimi ca stare a dat rezultate, cea mai mare parte a pământului — şi implicit a puterii — a rămas în mâna marilor seniori, ale căror rânduri se răreau treptat, majoritatea teritoriului ţării ajungând astfel în posesia câtorva familii. Unele din acestea stăpâneau peste o mie de sate, în timp ce domeniul regal nu atingea nici 5 % din suprafaţa totală a ţării. După moartea lui Ludovic cel Mare — stins fără urmaşi pe linie bărbătească — pretendenţii şi chiar contraregii rivali au devenit uneltele ligilor nobiliare. Ginerele lui Ludovic, Sigismund (de Luxemburg; 1387-1437) reuşi ce-i drept să obţină tronul, însă nici domnia lui de o jumătate de veac n-a fost suficientă ca să poată înfrânge puterea ligilor. Sigismund căuta să se sprijine pe orăşenime, înlesnind organizarea ei ca stare. Evoluţia urbană din Ungaria a luat avânt, fără însă ca oraşele să devină factori importanţi în lupta pentru putere. Regele ungar dorea să obţină tronul ceh şi cel german: pentru Sigismund tronul ungar era doar o treaptă în ascensiunea către o putere de dimensiuni europene. Până 32
