Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)

II. Feudalismul timpuriu

nefiind nici măcar interzisă, ceea ce ne sugerează că sistemul organizării gentilice se descompusese de mult, fiind înlocuit încă în perioada descălecatului prin rânduielile tribale artificial alcătuite, de sorginte turcică, respectiv prin relaţiile stăpân-slugă. Depăşind fundamental faza anterioară, codul penal al lui Ştefan apare ca prima creaţie de acest gen din istoria popoarelor est- şi nord-europene. (în Croaţia vecină, instituţia judiciară a vendetei mai funcţiona şi în secolul al XV-lea.)

Consolidarea noii ordini e demonstrată şi de faptul că deja în 1018 Ungaria era traversată de un nou drum de pelerinaj către Sfântul Mormânt. Acest traseu populat a înlesnit circulaţia de mărfuri, iar relaţiile aşezate din interiorul ţării, propaganda desfăşurată de suveran şi de adepţii lui, au ademenit mulţi pelerini să se stabilească aici. Astfel a ajuns în Ungaria şi episcopul Gellért (Gherard) canonizat ulterior. Ţara lui Ştefan I. (cel Sfânt) se afla în relaţii bune cu imperiul bizantin şi cu cel romano-german; jucând un rol mediator între cele două mari puteri europene, a izbutit totodată să-şi păstreze independenţa. Soţia lui Ştefan provenea dintr-o casă domnitoare germană, fiul său s-a căsătorit pare-se cu o prinţesă bizantină, iar fiica sa cu fiul dogelui Veneţiei.

Ştefan I. (cel Sfânt) a bătut monezi de argint, înlesnind răspândirea acestora prin introducerea impozitului în denari. Aceşti bani, confecţionaţi dintr-un argint de bună calitate, s-au răspândit în scurt timp şi peste graniţă — mai ales către nord —, încercându-se, tot în străinătate, şi falsificarea lor.

Lângă reşedinţa regală de la Esztergom a fost ridicată arhiepiscopia. Drept reşedinţă regală Ştefan a folosit o staţie a drumului de pelerinaj: Székesfehérvár (Alba Regia) unde şi-a construit o cetate şi o bazilică.

în timpul domniei sale îndelungate (1000-1038 ) Ştefan I. (cel Sfânt) s-a consacrat drept cea mai proeminentă personalitate a istoriei ungare, fiind autorul unor transformări uriaşe, şi toate acestea — în comparaţie cu contemporanii săi — cu minimum de violenţă, cu o sinceră credinţă creştină, cu pioşenie şi cu înţelepciune de suveran remarcată în toată Europa. (Canonizarea sa a avut loc în 1083.)

18