Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
II. Feudalismul timpuriu
(aşezarea elementelor războinice şi înzestrarea lor cu o populaţie menită să-i deservească a avut loc încă în perioada premergătoare regatului). Sprijinindu-se pe acesta şi-a dezvoltat Ştefan aparatul de stat, prin perfecţionarea sistemului de cetăţi deja existent. Ataşarea războinicilor aflaţi până atunci în dependenţă personală, precum şi a populaţiei aservite acestora, la o instituţie impersonală, la o cetate, a însemnat o trăsătură nouă în evoluţia societăţii Europei răsăritene. Independent de puterea statală structurată pe comitate a evoluat sistemul domeniilor regale menite să asigure întreţinerea curţii. Relaţiile producţiei agrare şi nivelul dat al posibilităţilor de circulaţie nu au permis suveranului şi suitei sale să consume rentele în cetatea de scaun. Pretutindeni în ţară, producţia slujitorilor regali era dirijată de conace regale unde era adunată şi depozitată recolta, iar curtea şi garda militară mutându-se din conac în conac, o consuma la faţa locului. Reginele şi prinţii beneficiau la rândul lor de un sistem propriu de conace. Sălaşurile de iarnă ale căpeteniilor diferitelor triburi şi seminţii s-au transformat în proprietăţi private, iar din domeniile confiscate ale căpeteniilor răzvătite suveranul oferea donaţii credincioşilor săi, membrilor suitei sale veniţi din străinătate şi bisericii. Sistemul gentilic al proprietăţii pământului a fost astfel înlocuit cu unul privat. Donaţia se făcea de regulă printr-o declaraţie verbală, cu acte scrise fiind asigurate doar privilegiile bisericii. Din cele douăzeci de acte de danie ale lui Ştefan către biserică, ni s-au păstrat doar patru, printre care şi documentul întemeierii abaţiei de la Pannonhalma, din 1002. Regulamentul de funcţionare al noii ordini de stat a fost fixat de către Ştefan 1. (cel Sfânt) în două culegeri de legi. Este vorba de fapt de două coduri penale, căci ele conţin în primul rând diferite pedepse, prin aplicarea cărora se preconiza asigurarea privilegiilor bisericii, protecţia noului sistem al proprietăţii, prerogativele feudalilor şi prevenirea actelor de violenţă. Regele a emis aceste legi “dimpreună cu episcopii şi potentaţii Ungariei”, iar la curtea sa — potrivit unei expresii din aceeaşi culegere de legi —.funcţiona un “senat”. Instituţia vendetei gentilice este complect ignorată de noile legi, 17
