Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
XII. PERIOADA SOCIALISMULUI DE TIP SOVIETIC (1945-1989) SCHIMBAREA REGIMULUI POLITIC începând din septembrie 1944 teritoriul ţării s-a transformat în teatru de operaţiuni. Linia frontului se apropia de Ungaria dinspre sud. La sfârşitul anului 1944 partea estică şi sudică a ţării schimbase stăpânul; încercuirea Budapestei se terminase. Asediul capitalei a luat sfârşit la 13 februarie 1945. Războiul îi impusese şi Ungariei enorme sacrificii umane şi materiale. Jumătate din Budapesta era ruină, un şir întreg de oraşe şi sate au avut de suferit din cauza deplasării frontului. După unele estimări partea distrusă a avuţiei naţionale reprezintă 40%. Pierderile s-au agravat prin faptul că ocupanţii au demontat fabricile şi au luat cu ei tot ce era de valoare. Iar cum războiul nu se terminase, ţara jefuită mai trebuia să suporte şi întreţinerea unei armate de un milion. în ultimele luni ale războiului s-au desfăşurat migraţii de ordinul milioanelor. Deportările au trimis în lagărele de exterminare o jumătate de milion de evrei, dintre care s-au întors doar câteva mii. Ghetourile şi marşurile morţii din ţară au secerat şi ele zeci de mii de oameni. Câteva sute de mii au pierit pe front în urma unor acţiuni militare. Alte 250.000 de persoane au ajuns prizonieri în şi după război. Mii şi mii de oameni — adepţii vechiului regim, populaţia de limbă germană, militari, tineri mânaţi spre vest — se refugiau dinaintea frontului luând calea apusului, iar pe urmele lor venea torentul refugiaţilor din teritoriile temporar retrocedate. Vechea putere statală se prăbuşise. 121
