Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
I. Preistoria Maghiară
procesul diferenţierii treptate a societăţii, iar apărarea şeptelului aflat în continuă creştere a făcut necesară organizarea militară. în aceeaşi perioadă are loc dezmembrarea unităţii fino-ugrice şi formarea unei limbi de fond ugrice. în jurul anului l.ooo î.e.n. se dezmembrează şi unitatea ugrică, drept care âncepând cu această perioadă putem vorbi de habitatul predecesorilor propriu-zişi ai ungurilor, pe care cercetătorii l-au plasat de-alungul cursului mijlociu al Volgái (’’Magna Hungária“). Cea mai verosimilă este însă ipoteza potrivit căreia ţara de baştină propriu-zisă s-a aflat în Siberia apuseană, şi de acolo ungurii să fi trecut în Europa, pe teritoriul numit ’’Magna Hungária“ doar în secolul IV, sub presiunea atacurilor hunice. Nu este exclus ca aici să se fi cimentat o coeziune a triburilor ugrice venite din direcţii diferite. Cert este însă faptul că de la trecerea la o economie productivă nu s-a putut sustrage nici o grupare etnică mai masivă din această fâşie sudică a spaţiului euro-asiatic. Din motive ecologice, în zona silvo-stepei euro-asiatice, — spontan ori sub influenţa proto-iraniană —- păstoritul nomad va fi început de timpuriu, încă din mileniul al II-lea î.e.n., modificând parţial modul de viaţă al proto-maghiarilor, dar nu l-a transformat complect. Formele superioare ale organizării sociale ce au constituit până la urmă chezăşia perpetuării, au fost transmise mult mai târziu, în secolele IV-V e.n., de către populaţiile onoguro-turcice, care s-au mutat în secolul V în Europa de Est. La standardul lor de viaţă mai ridicat se adăuga şi un stadiu superior al organizării sociale; lor le datorăm şi prima formaţiune politică a regiunii care prezintă similitudini cu organizarea statală. în timpul convieţuirii lor strânse şi multiseculare cu masa maghiară s-a cristalizat organizarea tribală a ungurilor. (Adepţii originii turcice a poporului maghiar, teză susţinută mai cu seamă la sfârşitul secolului trecut, sunt de părere că în această vreme a avut loc o întorsătură decisivă în evoluţia etnogenezei.) Influenţa turcică nu prezintă importanţă sub aspect cantitativ — nu s-a produs o substituţie lingvistică, ungurii păstrându-şi limba ugrică — ci în sens calitativ: masa maghiară seminomadă ce se deplasa lent către apus a început să se organizeze 11
