Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XI. Perioada contrarevoluţiei
puternică contraofensivă a forţat linia frontului ungar la 13 ianuarie 1943. Dispozitivele ungare s-au dezorganizat, iar în timpul luptelor şi a retragerii, cât şi în urma frigului, şi-au pierdut viaţa zeci de mii de oameni, alţi 70.000 căzând prizonieri. Practic, întreaga armată a fost nimicită; dezastrul de la Voronej rămâne cea mai groaznică înfrângere din istoria militară ungară. Deşi în ţară proporţiile catastrofei au putut fi disimulate, cercurile guvernante şi-au dat seama că victoria Germaniei este tot mai puţin probabilă. în timpul premieratului lui Kállay Miklós (1942-1944) guvernul a căutat deja să ia, în secret, legătura cu forţele anglo-americane. Drept repercusiune internă, se constată o frânare a ritmului de fascizare a ţării. Partidele opoziţiei parlamentare au putut acţiona mai liber (mişcarea comunistă fiind însă prigonită la fel ca şi înainte). Rămăşiţele armatei a doua au fost rechemate de pe front, unde nu s-au mai trimis noi contingente. S-a reuşit încheierea unui armistiţiu preliminar secret cu englezii. Condiţia sine qua non a realizării ar fi fost sosirea unor trupe britanice din Balcani — ceea ce nu figura însă în planurile aliaţilor. Sovietofobia dominantă, respectiv teama de cădere a regimului excludea alternativa căutării contactului cu trupele sovietice care se apropiau. Guvernul Kállay a adoptat o poziţie de expectativă, însă nu s-a produs nici o întorsătură favorabilă. Dimpotrivă. Odată cu apropierea frontului, poziţia geopolitică a Ungariei căpăta o importanţă tot mai mare pentru Hitler. Germanii aveau informaţii destul de exacte despre tratativele secrete, sesizând şi reţinerea maghiarilor în privinţa colaborării economico-militare, precum şi lipsa de interes a guvernului ungar pentru “rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti. Hitler a decis prin urmare ocuparea Ungariei. Conta, ce-i drept, şi pe o eventuală rezistenţă, dar până la urmă s-a decis pentru soluţionarea “paşnică”. Horthy, lăsându-se convins că nu are de ales — cum de fapt nici nu avea — a acceptat cu resemnare invazia, şi a numit un nou guvern în care germanii să poată avea încredere. La 19 martie 1944 trupele naziste au ocupat Ungaria fără a întâmpina rezistenţă. Horthy şi puterea de stat ungară şi-au 118
