Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XI. Perioada contrarevoluţiei
încercat să tempereze zelul orientaţiei politice progermane, în politica internă a sprijinit mişcările politice şi spirituale antigermane, a interzis activitatea unor partide extremiste de dreapta şi fasciste. Spaţiul său de manevră s-a restrâns însă în mod fatal după izbucnirea celui de-al doilea război mondial. De atunci, singura sa strădanie a fost aceea de a menţine Ungaria în afara războiului, printr-o politică de neutralitate angajată. între timp însă atenţia lui Hitler începuse să vizeze Balcanii. în momentul atacării Iugoslaviei, Ungaria a avut de ales doar între rezistenţă şi colaborare. Pentru cea dintâi nu existau condiţii şi nu i-ar.fi putut urma decât ocupaţia germană, cea de a doua opţiune ameninţînd cu atragerea ţării în războiul cu şanse îndoielnice. La 2 aprilie 1941 Teleki Pál a ales suicidul. AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL Guvernul maghiar ştia de pregătirile de război împotriva Uniunii Sovietice, şi, la patru zile după atacul mişelesc din 22 iunie 1941, Ungaria a intrat în război fără să fie zorită de Hitler. Ca pretext al atacului împotriva Uniunii Sovietice a servit bombardarea oraşului Kassa (Kosice), încă şi astăzi neelucidată. Ungaria nu avea cum să profite de acest pas nici măcar în caz de victorie, dar şi-a asumat intrarea în război, considerată neriscantă, contând pe succesul rapid al ofensivei germane. împotriva războiului nu s-a desfăşurat nici o acţiune politică, deoarece la început participarea militară era neînsemnată (Ungaria susţinând acţiunea Germaniei mai degrabă economiceşte), iar conjunctura de război a pus capăt şomajului şi a pricinuit creşterea preţurilor la produsele agricole. Din 1942 însă germanii au făcut presiuni pentru sporirea participării militare, astfel că în primăvara aceluiaşi an porni pe frontul de est armata a doua ungară, cu un efectiv de aproximativ un sfert de milion de combatanţi. Aceasta, înaintând în timpul verii, a ocupat poziţii de luptă la Cotul Donului. Drept unul din momentele bătăliei de la Stalingrad, o 117