Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)

XI. Perioada contrarevoluţiei

s-au limitat doar posibilităţile de studiu ale persoanelor de origine evreiască; atunci încă nu s-au aplicat şi alte restricţii — dar antisemitismul îşi putea cuceri poziţii dominante printre curentele spirituale. Opoziţia de dreapta a guvernului, gruparea “de protecţie a rasei” revendica restricţii sociale în privinţa evreilor. Şi-a putut spune cuvântul — mai ales în capitală — şi opoziţia liberal-burgheză, sau chiar social-democraţia, dar ele nu puteau să-şi asume în mod deschis moştenirea spirituală a revoluţiilor. Cât despre comunişti, deveniţi nepopulari în urma politicii lor din vremea Republicii Sfaturilor, şi siliţi să se retragă în ilegalitate datorită prigoanei, ei s-au izolat de mase prin politica lor doctrinară, reducându-se la dimensiunile unei secte neînsemnate.

Consolidarea a fost ce-i drept încununată de succes, dar lipsită de baze solide. Zguduită de criza economică din 1929, ea a luat sfârşit şi în conştiinţa contemporanilor, prin demisia lui Bethlen István, în 1931.

ANII ALUNECĂRII SPRE DREAPTA

Marea criză a economiei mondiale dintre 1929 şi 1933 a activizat şi stânga ungară. La 1 septembrie 1930 a avut loc o mare demonstraţie muncitorească. Au izbucnit greve. în viaţa spirituală mişcarea scriitorilor poporanişti a luat proporţii de masă. Critica liberalilor se înteţea. După venirea la putere a fascismului în Germania (1933) însă, guvernele Ungariei au trebuit să facă faţă mai ales presiunii opoziţiei de dreapta. întregul regim căuta în această dircţie ieşirea din tensiunea tot mai masiv acumulată. întronarea regimului totalitar, bazat pe un sistem unipartit, deveni obiectiv al politicii guvernamentale în anii de premierat ai lui Gömbös Gyula (1923-1936). El nu şi-a putut înfăptui tentativa, din cauza rezistenţei opuse de cercurile conducătoare. Pe rând, urmaşii săi au venit la cârmă

115