Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)

X. Anii revoluţiilor

X. ANII REVOLUŢIILOR

9

(1918-1919)

REVOLUŢIA BURGHEZĂ A TOMNITELOR

9 9

în 25 octombrie 1918 a luat fiinţă la Budapesta Consiliul Naţional, o grupare a forţelor de opoziţie care peste câteva zile a reuşit să preia puterea de stat. La 30 octombrie a izbucnit revoluţia: nucleele puterii au ajuns în mâinile forţelor supuse Consiliului Naţional şi, luându-se act de situaţia reală, mandatul de prim-ministru i s-a încredinţat lui Károlyi Mihály, preşedintele acestui Consiliu.

Venirea la putere a coaliţiei de opoziţie de până atunci a fost unanim acceptată. După eşecul din război o pace cât de cât favorabilă putea obţine doar un guvernământ al partidelor care enunţau prietenia cu antanta, fiind clar pentru toată lumea, că fără democratizarea vieţii sociale şi a celei de stat nu poate fi consolidată nici situaţia politică. De pe fronturi reveneau sute de mii de soldaţi; prizonierii de război întorşi din Rusia se antrenau în viaţa politică cu programul sau dorinţa socialismului. Populaţia nutrea serioase iluzii în privinţa proaspeţii puteri democratice. Mulţi credeau că în scurtă vreme li se vor rezolva problemele materiale, existenţiale; că guvernul avea să încheie curând o pace favorabilă, izbutind să restabilească integritatea ţării. în realitate însă, guvernul moştenise imensul faliment al regimului precedent; dificultăţile sale economice, faptul că era la cheremul politicii externe internaţionale, îi îngustau în mod fatal posibilităţile de acţiune.

Practic, Monarhia Austro-Ungară nu mai exista. La 16 noiembrie a fost proclamată republica, prin aceasta Ungaria dobândindu-şi suveranitatea şi sub aspectul dreptului statal. Renunţându-se la

106