Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IX. Epoca dualismului
întreprinzătoare ori cele liber-profesioniste, cât mai ales intelectualii cu funcţii publice, care prin originea lor erau legaţi mai puţin de burghezie, dar cu atât mai mult de nobilimea de odinioară, iar grupul lor caracterizam era al nobililor rămaşi fără posesiuni, cunoscuţi sub denumirea de gentry. Prosperitatea şi setea de pământ a micilor proprietari agricoli proveniţi din rândurile iobagilor emancipaţi dimpreună cu fondul lor • sesial, era zădărnicită de marea proprietate. Ei puteau eventual să se îmbogăţească — de pildă datorită unei conjuncturi favorabile a pieţii —, fără să poată însă deveni burghezi: erau nevoiţi să rămână în continuare ţărani. De aceea ţărănimea şi-a creat o cultură aparte, autohtonă, izolându-se de celelalte categorii sociale. Grosul micilor proprietari agricoli, ţărani, respectiv zilieri lipsiţi de pământ, constituia pătura de jos a ţărănimii, ei rămânând uniţi în aceeaşi tabără prin cultura, mentalitatea şi antilatifundiarismul lor, chiar şi în ciuda unor interese divergente. Mica burghezie progresa aparent încet, dar în sânul ei se produceau transformări dinamice. Au dispărut unele mici meşteşuguri demodate, altele au fost distruse de industria mecanizată, dar s-au dezvoltat în schimb ramurile de prestaţii urbane, rândurile micii burghezii sporind şi prin apariţia categoriei inferioare a angajaţilor publici, aşa numitul / “personal de serviciu”. Sporind numeric până la sfârşitul secolului, muncitorii s-au organizat ca clasă şi în sensul politic, susţinându-şi năzuinţele politice prin propriul lor partid. Ungaria avansa pe calea modernizării şi sub aspectul vieţii ei sociale. CRIZA REGIMULUI Ani în şir după încheierea pactului dualist, până la sfârşitul secolului, Ungaria a fost considerată partea de imperiu cea mai stabilă din punct de vedere politic. Pe când în consiliul imperial de la Viena antagonismele naţionale paralizau adesea activitatea legislativă, guvernele reuşind să stăpânească situaţia doar cu greu şi prin măsuri 101
