Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IX. Epoca dualismului
înfiinţarea de depozite şi mori de mare capacitate. Marea parte a investiţiilor vremii a fost absorbită de această sferă a infrastructurii. Dezvoltarea agriculturii şi creşterea, ce-i drept moderată, a populaţiei a dus la apariţia unui surplus al forţei de muncă. La început şomerii şi-au găsit de lucru pe şantierele de sistematizare a cursurilor fluviale, la marile lucrări publice şi în construcţiile de căi ferate, dar odată cu încheierea acestora, oferta forţei de muncă se putea canaliza doar prin emigrare. Au plecat astfel din ţară un milion şi jumătate de oameni, mai ales în America, majoritatea lor stabilindu-se acolo definitiv. Industria mecanizată oferea deocamdată puţine locuri de muncă. în Ungaria revoluţia industrială s-a desfăşurat cu relativă întârziere, doar în anii 1880. în afară de aceasta, industria ungară, precum au remarcat şi contemporanii, se caracteriza printr-o anume ambiguitate: din cauza teritoriului vamal comun cu Austria, nu s-a putut forma o structură industrială completă, industria textilă rămânând de pildă neînsemnată. Pe teritoriul Ungariei a luat avânt mai întâi industria alimentară; apoi, cerinţele survenite prin investiţiile infrastructurale au generat industria materialelor de construcţii, cea metalurgică şi cea constructoare de maşini. Industria mecanizată se concentra parţial în jurul surselor de materii prime, dar mai ales la Budapesta. Aici s-a creat cea mai mare capacitate europeană a industriei morăritului, care prelucra şi o parte a cantităţii de cereale exportate din Balcani. Lent, dezvoltarea industriei a transformat şi structura societăţii. La sfârşitul epocii Ungaria dobândise un caracter agro-industrial. La începutul secolului nostru două treimi din totalul negustorilor activa încă în domeniul agriculturii, dar alături de tradiţionalele componente sociale ale sferei agrare au apărut şi altele noi. Deşi puterea aristocraţiei bazată pe proprietăţile şi privilegiile ei rămăsese aproape intactă, în privinţa averii ea era deja sfidată de concurenţa câtorva mari industriaşi şi bancheri, antagonismul lor economic condensându-se şi în sfera politicului. Burghezia medie a rămas însă anemică atât numeric, cât şi ca putere economică. Baza aşa-numitei clase mijlocii ungare o constituiau nu atât elementele burgheze 100
