Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)

Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása

au fost realizate de asemenea în aceeaşi perioadă şi pot fi atribuite aceluiaşi pictor.

Modalitatea realizării picturilor murale a fost următoarea: după aplicarea tencuielii, suprafaţa acesteia a fost netezită cu o spatulă cu lăţimea de câţiva centimetri. în primul rând orizontal, cu o uşoară arcuire, atât cât permitea mişcarea braţului. Una dintre caracteristicile principale ale picturilor murale o constituie netezirea tencuielii, în cazul întâlnirii unor suprafeţe prelucrate într-un mod asemănător, pe bună dreptate se poate presupune că ele sunt opera aceluiaşi executant.

Nu s-a acordat o atenţie deosebită finisării limitelor registrelor aflate unul deasupra celuilalt, în schimb limitele verticale ale tencuielii abia se pot observa, în pofida faptului că o parte dintre ele nu trece prin mijlocul scenei respective, ci cade pe cadrul care desparte scenele.

Limitele scenelor au fost stabilite cu sfoara de trasat. Trasarea preliminară a nimburilor s-a făcut cu un instrument cu vârf ascuţit, când tencuiala era încă umedă. Punctul central în care era înfipt vârful compasului poate fi găsit în cazul fiecărui nimb.

Caracteristică pentru pictarea chipurilor este fondul de culoare deschisă, pe care au fost adăugate umbrele şi rumeneala obrajilor în formă circulară. Nu au fost puse pete de lumină pe faţă, mai degrabă a fost lăsată să trăiască culoarea deschisă a bazei. Linia ochilor, nasului, gurii şi obrajilor a fost indicată printr-un contur accentuat de culoare închisă. Este greu de identificat participarea mai multor pictori, pentru că majoritatea personajelor se aseamănă, e lipsită de un caracter propriu, nici modul de realizare a picturii nu se schimbă cu adevărat în cursul prezentării diferitelor scene. Poate că o mică deosebire se arată a fi în modul de redare a rumenelei din obraji, care în unele locuri este în formă de cerc regulat, pe când în altele urmează linia oaselor zigomatice.

Nici la zugrăvirea îmbrăcămintei nu vedem deosebiri mai notabile, îmbrăcămintea fiecăruia este unitară. Formele au fost umplute cu culoarea de fond a îmbrăcămintei, apoi au fost trasate umbrele cu o nuanţă mult mai închisă, iar la sfârşit şi în acest caz contururile au avut un rol dominant.

Nu prea putem observa nici deosebiri de ierarhizare. Nici în ceea ce priveşte dimensiunea personajelor, nici a măiestriei detaliilor. Poate reprezintă o uşoară excepţie Maica Domnului, care apare în scena Judecăţii de apoi, precum şi feţele, trupurile credincioşilor care se roagă, îngrămădiţi sub mantia ei (foto 25). O compoziţie mai simplă şi mult mai liberă, decât celelalte. Calul lui Ladislau cel Sfânt are de asemenea parte de un hamaşament mai fastuos, decât cel al cumanului. Cu excepţia celor menţionate, nu prea s-a făcut deosebire între personaje. Au acelaşi caracter, în multe cazuri şi mişcările lor se aseamănă foarte mult. Chipurile lor sunt schematice, nu exprimă sentimente.

Doar câteva tentative foarte rudimentare fac trimitere la perceperea spaţialităţii, dar nu putem vorbi despre reprezentare perspectivică. Cele mai multe scene au un

fundal simplu, plan. Elementele arhitecturale sunt preponderent plate şi cu aspect de decor scenic. întâlnim o vagă tentativă la fortăreaţa din scena împărăţia cerurilor (foto 26).

Cei doi arbori care se află în fundalul scenei Luptei corp la corp din cadrul Legendei lui Ladislau cel Sfânt nu constituie o reprezentare naturalistă nici din punct de vedere coloristic, nici al formei (foto 27).

Nici masa întinsă din Cina cea de taină nu este înfăţişată perspectivic, în racursi, ci privită de sus. Obiectele de pe masă au fost înfăţişate privite din mai multe unghiuri, în timp ce vasele cu peşte sunt prezentate privite de sus, pâinile, urciorul, paharele, cuţitele sunt privite lateral (foto 28).

Această dualitate apare şi în modul în care sunt aranjate personajele. Ele pot sta alăturate sau unele în spatele altora. Apostolii din Cina cea de taină stau unii lângă alţii, aşezaţi înjurai mesei. Ostaşii din Legenda lui Ladislau cel Sfânt, atât cei care se deplasează, cât şi cei care participă la luptă, din ambele armate, se acoperă unii pe alţii, în pofida acestui lucru, spaţialitatea nu poate fi percepută cu adevărat.

Pe peretele de sud şi pe cel de nord apar şi două picturi a căror apartenenţă la un ciclu este incertă. Pe latura de sud, între prima scenă din ciclul Patimilor şi Cina cea de taină se află o reprezentare a Fecioarei Maria cu Pruncul. Din cauza puternicei degradări a stratului de vopsea, este foarte greu să fie comparată din punct de vedere stilistic cu celelalte picturi murale. Data realizării acestei picturi stă şi ea sub semnul întrebării, dat fiind că literatura de specialitate consideră că a fost executată mai târziu, trunchiind scena Intrării în Ierusalim, pictată anterior. însă fotografiile în lumină razantă infirmă acest lucra. Limitele tencuielii scenelor din ciclul Patimilor pătrund pe suprafaţa pictată a reprezentării Măriei, ceea ce ne dovedeşte că aceasta a fost realizată înaintea celor două picturi murale aflate pe cele două laturi ale ei.

Examinările făcute până acum ne arată că tencuiala scenei Fecioara Maria cu Pruncul conţine nisip de origine vulcanică, la fel ca scenele Patimilor. Pe această bază am putea presupune că ele formează un tot unitar, însă diferenţele de execuţie ale tencuielilor fac îndoielnică simultaneitatea acestor picturi (foto 29). Aceasta pentru că pe tencuiala scenei Fecioara Maria cu Pruncul nu se pot observa urmele evidente de spatulă, care brăzdează des tencuiala episoadelor ciclului Patimilor. Simultaneitatea scenelor este pusă la îndoială şi de faptul că pe latura de sud nu mai întâlnim suprafeţe pictate la fel de degradate ca aceea a scenei Fecioara Maria cu Pruncul.

Cei doi sfinţi medici ce pot fi văzuţi pe latura de nord, în continuarea scenelor Patimilor, pe o parte separată de tencuială, precum şi sfântul cu nimb, care poartă un coş, aflat pe latura de sud, sub împărăţia cerurilor, se deosebesc prin caracteristicile lor stilistice de celelalte picturi murale din interiorul bisericii. Tencuielile lor nu sunt nici ele brăzdate des. Pe partea aflată pe latura de sud pare că se văd şi urmele sforii de trasat la marginea scenei. Vizavi

150