Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
se în romburi, ca pe celelalte două laturi. Acest model nu continuă deasupra ultimelor două scene. Pe pictura murală ce îi reprezintă pe sfinţii medici nu pot fi văzute urme viguroase ale netezirii tencuielii. Urma unei trasări poate fi observată doar la conturul dublu al nimbului şi în cazul liniei de mijloc a panglicii răsucite care se află în mijlocul benzii decorative ce înconjoară scena (foto 19). Liniile sunt drepte şi regulate, probabil s-a folosit un instrument pentru trasarea lor. Spaţiul interior al nimburilor este modelat, la fel ca în cazul figurii purtătoare a unui coş, aflată pe latura de sud. Nimburile ambilor sfinţi au fost modelate, adâncite când tencuiala era încă umedă. După uscarea tencuielii a fost trasat conturul părţii modelate a nimbului, precum şi cel al capetelor. Compoziţia a fost schiţată cu culoarea ocru şi în acest caz. Ordinea în care s-a executat pictura seamănă şi ea cu cea a picturii murale prezentate până acum, modalitatea ei este însă diferită. Deosebirea se manifestă în primul rând în cazul feţelor, deoarece pe fondul de culoare ocru deschis şi roz umbrele şi accentele de lumină sunt redate prin linii fine. Datorită acestui fapt, feţele par executate cu mai multă minuţiozitate. Acelaşi mod de execuţie cu linii fine este caracteristic şi pentru părul şi barba personajelor. în registrul inferior al laturii de nord, s-a păstrat până în zilele noastre foarte puţin din motivul decorativ al draperiei. Picturile murale exterioare ale bisericii Picturile murale exterioare scoase la iveală pe latura de sud a bisericii sunt greu de examinat datorită uzurii şi fragilităţii lor, precum şi a condiţiilor de luminozitate. Totuşi putem afirma despre ele că seamănă prin tehnica lor cu picturile murale din interior, respectiv cu scenele Judecăţii de apoi, Legendei lui Ladislau cel Sfânt şi Patimilor (foto 20). în ceea ce priveşte modul de execuţie al nimbului sfântului aflat în umbra turnului, acesta se aseamănă cu nimburile ce pot fi văzute pe picturile murale interioare realizate mai târziu, şi anume prin crestături făcute în tencuială, ce înconjoară ca nişte raze capul sfântului (foto 21), iar marginea neregulată a nimbului ne face să deducem că această linie a fost gravată cu mâna liberă, fără ajutorul vreunui instrument. Examinări la microscop Observaţiile de la faţa locului sunt completate de rezultatele examinărilor la microscop. Din mostra luată din tencuiala picturii Legendei lui Ladislau cel Sfânt, se poate stabili că este vorba despre o tencuială pe bază de var şi nisip, într-o proporţie estimată la 1:2. Pot fi văzuţi grunji de var, ceea ce înseamnă că a fost vorba de stingerea uscată a varului. Dimensiunea grunjilor nu depăşeşte 1,4 mm. Culoarea varului nu este complet albă, ceea ce ne face să credem că este vorba de var dolomitic. După corodarea părţilor cu carbonat, fracţia nisipoasă rămasă poate fi împărţită în două: o parte mai grosieră, în care dimensiunea granulelor nu depăşeşte 3 mm, şi o fracţie nămoloasă. Nisipul folosit este de origine vulcanică. Dimensiunea granulelor sale este mai mică de 3 mm. Nisipul de origine vulcanică se comportă ca un ciment hidraulic în mortar, astfel tencuiala devine mai rezistentă (foto 22). Pe baza analizei secţiunii pe pe probele prelevate de pe peretele de nord şi de sud, se poate constata că tencuiala lor este identică (foto 23). în urma mostrelor luate din tencuiala scenei Fecioara Maria cu Pruncul, a figurii sfântului care poartă un coş, precum şi a reprezentării celor doi sfinţi medici de pe latura de nord, se poate stabili că materialul de umplutură folosit la tencuială este de natură vulcanică, la fel ca în cazul tencuielii scenelor Judecăţii de apoi şi Patimilor. Compoziţia tencuielii folosite la picturile murale exterioare de pe latura de sud a bisericii coincide cu cea a majorităţii picturilor murale aflate în interiorul navei bisericii (Judecata de apoi, Patimile, Legenda lui Ladislau cel Sfânt). Tencuiala picturii murale aflate în umbra turnului este identică cu tencuiala celorlalte picturi murale. Picturile murale din interiorul bisericii au fost pictate toate, fără excepţie, direct pe tencuială. Este drept că pe unele din mostrele luate, ale căror secţiuni au fost examinate la microscop, pot fi văzute mai multe straturi suprapuse, dar acestea sunt limite de vopseluri, care pot fi puse în legătură cu culorile vopsite una peste alta, cu limitele straturilor de vopsea, iar nu cu un strat de var unitar, care să fi fost aplicat înainte de a executa pictura (foto 24). La executarea tuturor picturilor murale ale bisericii au fost folosite în primul rând culori de pământ, ocruri galbene şi roşii. Pe baza examinărilor făcute la microscop cu polarizare, putem stabili că în afară de acestea se mai foloseau pentru pictat varul şi cărbunele vegetal. Pentru crearea culorilor se întrebuinţau pigmenţii menţionaţi şi amestecurile lor. Rezumat Picturile murale din exteriorul şi interiorul bisericii au fost realizate în tehnica frescei, însă în cazul unora dintre ele se identifică legătură a secco. Suprafeţele foarte uzate, precum şi stratul de vopsea desprins lamelar pe unele porţiuni ne arată că pictura a fost executată pe o vreme foarte uscată. în momentul pictării detaliilor, tencuiala trebuie să fi fost deja destul de uscată, de aceea în cele mai multe cazuri nu s-a putut forma decât o legătură de tip secco. în interiorul bisericii, toate cele trei laturi sunt acoperite de picturi murale executate în trei registre. Pe latura de sud, Judecata de apoi aflată în registrul superior, precum şi primul ciclu din seria Patimilor aflată sub ea trebuie să fi fost realizate în aceeaşi perioadă, prezentând trăsături caracteristice aceluiaşi atelier. Scenele Legendei lui Ladislau cel Sfânt, ce încep în registrul superior al laturii de vest şi se încheie pe latura de nord, precum şi scenele Patimilor ce continuă sub ele, 149
