Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
lacună care nu a fost niciodată pictată. în urma examinării mai detailate a peretelui, pe suprafaţa pictată, la distanţe de 60 cm s-au observat lacune ovale cu urme de şurub. Acestea au sugerat faptul că pe perete a fost instalată o chiuvetă pe consolă (foto 16). în zona superioară stratul de culoare se termină abrupt, nu în mod erodat, cum apare în partea inferioară. Din asta se poate trage concluzia că aşa a fost pictat şi iniţial. Acest lucru este subliniat şi de faptul că în zona superioară din stânga lacunei se observă o formă pătrată neagră. Aici probabil că a existat o oglindă, pe care artistul a vrut să o plaseze în spaţiu prin acea formă neagră. Pe partea dreaptă, pe fundalul albastru se observă o pată mică, neagră, care a sugerat faptul că de acolo a pornit partea inferioară a formei (foto 17). Retuşarea zonelor de sub chiuvetă a fost, de asemenea, problematică. Dungile colorate au fost uşor de completat, însă piciorul femeii îngenunchiate (de pe peretele al III- lea) se continuă aici, iar fragmentul reprezentând capul piciorului s-a pierdut în totalitate. Nici proprietarul, nici artistul nu şi-au amintit de acest detaliu, astfel încât nu a putut fi reconstruit în mod autentic. în dunga gri, în stânga lacunei se observă o linie neagră, care poate să sugereze faptul că femeia a purtat pantofi cu toc. Artistul a participat în discuţiile despre opţiunile de reconstrucţie a lacunelor, a şi refăcut conturul anumitor detalii: conturul de jos al oglinzii, vârful cuţitului şi lacuna din motivul roşu-galben. Potrivit spuselor sale, deşi nu ţine minte cum arăta această zonă, cu siguranţă nu a compus imaginea în aşa fel încât aceste detalii să rămână neterminate. La cererea artistului, după consultarea cu proprietarul, oglinda cu rama neagră a revenit la locul ei. Datorită incertitudinii privind reconstrucţia şi fără a repicta fragmentele lipsă, autorul a realizat reconstrucţii digitale utilizând două tipuri de retuş (foto 18-21). Cu toate acestea, György Kemény a considerat că cea mai bună soluţie ar fi reconstrucţia totală; într-adevăr această soluţie s-a potrivit cel mai bine cu pictura murală. Fiindcă este vorba despre o operă de artă contemporană şi păstrarea intenţiei artistice impune acest lucru, restauratorii au reconstruit piciorul femeii împreună cu liniile ondulate. Cealaltă sarcină la fel de dificilă a fost completarea părţii superioare a picturii de pe al IlI-lea perete. Erau multe lacune de culoare şi în zona inferioară, însă aici motivele au fost mai simetrice, de asemenea, erau mai multe informaţii disponibile. Aşa a putut fi completată lacuna de mari întinderi de sub inscripţia „SZEKRÉNY HELYE” (trad, „locul dulapului”), aici trebuia integrată doar o suprafaţă verde monocrom. Maşina a putut fi de asemenea completată cu ajutorul artistului şi al proprietarului: György Kemény a refăcut desenul zonelor pierdute, iar Ferenc Kőszeg şi-a amintit inscripţia de pe placa de înmatriculare: LFS 69 (foto 22). Mai era discutabilă locaţia exactă a fitilului, forma exactă a scânteii din capăt, forma norului alb în colţul din stânga şi rolul petei verzi de lângă capul lui Marx. Pata verde a fost probabil un alt nor colorat, însă este prea mic comparativ cu ceilalţi. Conform artistului, dungile colorate ale umbrelei din spatele lui Marx au trebuit categoric completate, a trebuit în schimb rezolvată problema integrării motivelor decorative de pe dungi. Pentru asta s-a venit cu mai multe soluţii: cu retuş neutru, cu retuş imitativ35, combinarea celor două tipuri de retuş sau reconstrucţia totală (foto 23-27). Fiind vorba despre un artist activ şi în prezent, opinia sa a fost decisivă în ceea ce priveşte retuşul. în ciuda faptului că nu-şi aminteşte exact de zonele pierdute, pictate acum aproape 50 de ani, astfel nefiind realizabilă o reconstrucţie autentică, artistul György Kemény a dorit totuşi ca singura sa pictură murală să rămână pentru posteritate în toată splendoarea sa. în consecinţă, s-a luat decizia să se realizeze integrarea estetică a lucrării Secco pe baza desenelor de reconstrucţie aprobate de artist. în cazul celor trei situaţii descrise mai sus, am prezentat intervenţii de restaurare unde scopul urmărit era ca lucrările contemporane să revină la starea lor ’’originală”. Dar există şi cazuri opuse, de exemplu lucrarea intitulată ’’América Tropical” a artistului Alfaro Siqueiros, unde angajaţii instituţiei Getty au aplicat cea mai mică cantitate de retuş posibil.36 Există, de asemenea, şi soluţii inovatoare, precum în cazul picturilor estompate ale lui Mark Rothko de la Universitatea Harvard, unde cercetătorii de la Harvard-MIT Health Sciences and Technology au rezolvat problema prin proiectoare şi proiecţii astfel încât imaginea picturilor să se asemene cât mai mult cu starea lor originală37, însă pentru asta nu a fost necesară aplicarea culorilor pe picturi. Din cauza imprevizibilităţii materialelor modeme şi datorită dispoziţiei pictorilor de a experimenta, viitorii restauratori vor trebui să se confrunte cu probleme din ce în ce mai complexe. Mulţumiri Autorul le mulţumeşte coordonatorilor, lui Ágota Kovácsné-Gőgös şi lui István Béna pentru sfaturi şi îndrumări, precum şi lui Brigitta-Mária Kürtösi pentru sfaturile profesionale şi sprijinul generos. Mulţumiri se datorează şi lui Ferenc Kőszeg şi lui György Kemény, proprietarului şi creatorului picturii Secco, care au ajutat cu sfaturi şi au sprijinit cu entuziasm restaurarea picturii murale. BIBLIOGRAFIE ALT, Jaroslav J. et al. (2010): The Restoration of the Ceiling Painting on the Vaulted Ceiling on the Intersection of the Nave and the Transept of the Church of the Assumption of Our Lady in Kutná Hora-Sedlec. In: Artefakt: 2010, heritage restoration works in the region of Kutná Hora, catalog de expoziţie, pp. 13-20. 35 Brajer 2009. 36 Rainer 2012. 37 Stenger et al. 2016. 190