Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

Prezentarea Catedralei romano-catolice din Satu Mare şi a Colecţiei de Artă Bisericească

Éva Puskás - László Sulyok

în perioada 2015-2017 a avut loc restaurarea tablourilor de pe altarele laterale ale Catedralei romano-catolice din Satu Mare, efectuată în atelierul de conservare şi restaurare al Diecezei Romano-Catolice de Satu Mare. Nici de data aceasta nu ne-am restrâns doar asupra documentării procesului de conservare-restaurare, ci am dorit să aflăm cât mai multe despre originea şi autorii tablourilor, precum şi despre clădirea în sine. în continuare, pe baza scrierilor apărute anterior1 despre biserica monument istoric, completate cu noi date1 2 găsite cu ocazia cercetării Arhivei Episcopale, vom prezenta istoria catedralei, incluzând altarele, picturile murale, mobilierul şi dotările din interior, precum şi lucrările de restaurare aferente acestora, respectiv colecţia de artă bisericească din incinta clădirii.

Istoria catedralei până în zilele noastre

Forma actuală a clădirii datează din anii 30 ai secolului al XIX-lea, obţinută în urma unei serii de modificări (foto /). Iniţial pe amplasament se afla mica biserică parohială cu un turn, construită în perioada 1786-1798, în urma ruinării bisericii Sfânta Maria Mare din cetate. Serviciile religioase nu au fost suspendate pe parcursul construirii, acestea fiind celebrate în clădirea primăriei, aflată la vremea respectivă în locul hotelului Dacia (Pannónia) de astăzi. Edificarea bisericii a fost terminată în 1798 pe vremea parohului Mihály Korom, fiind sfinţită în acelaşi an, cu hramul înălţarea Domnului, de către György Tâjer, canonicul din Eger. La vremea respectivă, interiorul bisericii a fost decorat cu trei altare, cel principal şi două altare laterale dedicate Sfântului Ştefan şi Sfântului loan. Deşi în stare deteriorată, pictura altarului Sfântul Ştefan s-a păstrat până astăzi, fiind identificată pe baza unor însemnări de arhivă (foto 2).3

în 1804, când această zonă geografică s-a desprins de Dieceza din Eger şi s-a înfiinţat Dieceza de Satu Mare, biserica a devenit neîncăpătoare şi a început lărgirea şi transformarea ei în catedrală. Lucrările au început pe vremea episcopului, baronul István Fischer (1804-1807), fiind continuate de episcopul Péter Klobusiczky (1807- 1821) şi încheiate de János Fiám în perioada 1830-1837.

1 Bara 2010.

2 Mulţumiri arhivarului Lajos Várady pentru documentele puse la dispoziţia noastră.

3 Arhiva Episcopiei, Catedrală, manuscris, pp. 23-24.

Tot atunci s-au realizat cupola, navele laterale, porticul şi cele două turnuri, probabil în baza proiectului arhitectului József Hild din Budapesta. Monumentalitatea intrării principale în catedrală este dată de porticul cu şase coloane corintice, iar deasupra aticului statuile Mântuitorului, ale Sfinţilor Petru şi Pavel păzesc liniştea oraşului. în nişele amplasate peste soclul bisericii se află statuile Sfântul Ştefan şi Sfântul Ladislau.

Pe vremea episcopului Hám s-a transformat şi interiorul bisericii, fiind dotat cu un altar principal şi şase altare laterale. Tabloul altarului principal reprezentând înălţarea Domnului a fost pictat în 1863 de către artistul József Pesky4 (1795-1872) la Budapesta (foto 3). Tablourile altarelor laterale îi înfăţişează pe regele Sfântul Ştefan, Sfântul loan Evanghelistul, Cristos pe cruce, Maica Domnului îndurerată, Sfântul Alois şi Sfântul loan Nepomuc.5

La solicitarea episcopului Gyula Meszlényi, Felix Toman din Laibach (azi Ljubljana) a construit altarul principal din marmură de Carrara. Altarul cu caracter clasicist este flancat de statuile Sfinţilor Petru şi Pavel. Registrul inferior al altarului este decorat de o parte şi alta cu blazoanele episcopilor János Hám şi Gyula Meszlényi, iar pe medalionul central al dulapului de sub baldachin apare scena Cina de la Emaus realizată în tehnica emailului. Deasupra stranelor din lemn de cireş ale canonicilor, de pe vremea lui Klobusiczky, stau creaţiile pictorului József Pesky din 1844 reprezentând Salvator Mundi şi Fecioara Maria, în vecinătatea cărora se află câte un altar lateral, cel al regelui Sfântul Ştefan şi cel al Sfântului loan Evanghelistul (foto 5). Aceste două tablouri din urmă pictate de József Pesky, datând din 1837 (foto 6-7), au fost înlocuite de către Meszlényi cu ocazia reînnoirilor interioare efectuate în cinstea centenarului înfiinţării episcopiei. Picturile originale ale altarelor laterale sunt expuse în sala de conferinţe a Palatului Episcopal. Ca autor al noilor picturi este pomenit numele lui Károly Majoros, dar conform datelor din arhivă acestea au fost realizate

4 A pictat tablouri de altar în general pe baza unor gravuri, operele sale se regăsesc pretutindeni în Bazinul Carpatic.

5 Regele Sf. Ştefan, nr. inv. 807, dimensiuni: 298x149 cm. Sf. loan Evanghelistul, nr. inv. 806, dimensiuni: 298x149 cm. Cristos pe cruce, nr. inv. 816, dimensiuni: 360x186 cm. Maica Domnului îndurerată, nr. inv. 811, dimensiuni: 360x186 cm. Sf. Alois, nr. inv. 820, dimensiuni: 250x137 cm. Sf. loan Nepomuc, nr. inv. 821, dimensiuni: 250x137 cm. Picturile în ulei au fost realizate pe pânză.

180