Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
literatura de specialitate referitoare la orologiile din Transilvania şi regiunea Partium oferă informaţii foarte puţine şi de obicei superficiale, în multe cazuri determinând vârsta câte unui mecanism de ceas ales la întâmplare cu o precizie exprimată în decenii, sau chiar seculară, tară să poată da vreo informaţie despre meşterul constructor şi împrejurările realizării ceasului respectiv. Cu ocazia primei examinări a mecanismului de ceas din Oraşul Nou, am putut stabili deja că în cursul funcţionării sale (ultima dată a funcţionat în anii 1970) nu a suferit intervenţii radicale asupra mecanismului său, nu i-au fost înlocuite piesele principale, în esenţă se prezintă în starea sa originară (foto 3). Ne-am străduit să găsim în arhive urmele unor posibile reparaţii de mai mare anvergură. Conform acestora, începând din 1872, anul când a fost montat în turn, timp de peste trei decenii, funcţionarea lui a fost supravegheată de József Daday, care s-a ocupat printre altele şi de ridicarea zilnică a greutăţilor ceasului (începând cu anii 1880, Daday a condus un atelier de lăcătuşerie ce construia orologii de renume naţional în Olosig-Oradea). După îmbolnăvirea şi apoi moartea sa în 1909, începând din 1913, elevul său Dezső Mezey, care a dus mai departe şi activitatea atelierului meşterului său, a avut grijă de ceas până la sfârşitul Primului Război Mondial. Conform datelor contabile ale parohiei, începând din 1919 funcţionarea ceasului era supravegheată de clopotarul bisericii. In 1912, o reparaţie şi curăţare de mai mare anvergură a ceasului a fost făcută de Dezső Mezey, deoarece oferta sa de 260 de coroane fusese mai avantajoasă şi mai puţin invazivă, decât cea a fabricii de orologii Sarkady-Szántó, tot din Oradea, care cerea 680 pentru executarea unei intervenţii mai radicale.22 In 1928 a devenit din nou actuală problema unei reparaţii capitale, iar atunci de la firma locală a lui József Bárdos - Dezső Gavallér s-a primit o ofertă de 9400 de lei pentru o reparaţie generală sau 4900 de lei pentru o reparaţie obişnuită, iar de la Zsigmond Peschko o ofertă de 8000 de lei.23 După părerea noastră nici de data aceasta nu a avut loc o intervenţie de mai mare anvergură, ci, în conformitate cu posibilităţile materiale ale parohiei, s-au efectuat doar operaţiuni de curăţare şi reparaţii minimale ale mecanismului. Pentru a arăta mai clar ce ar fi însemnat o reparaţie generală, cităm un fragment din oferta Bárdos-Gavallér: „Demontarea, coborârea şi transportarea mecanismului de ceas ... înlăturarea vopselei vechi de pe carcasa de bază, vopsirea ei cu miniu, turnarea din nou a lagărelor axelor carcasei de bază ... înlăturarea completă a urmelor de uzură de pe toate roţile dinţate ale ceasului, strunjirea şi rectificarea axelor. înlocuirea spiţelor roţilor dinţate. Strunjirea 22 Emődi 2018. pp. 81-85. în anii ce au precedat Primul Război Mondial, preţul unui ceas de turn fabricat industrial (de exemplu de către fabrica Müller din Budapesta) era înjur de 1000-1200 de coroane, inclusiv montajul. 23 Pentru a putea aprecia mărimea ofertelor, precizăm că în 1928 salariul lunar al unui preot era înjur de 4000 de lei, cel al unui organist-cantor de 2000 de lei, iar chiria lunară pentru un apartament mai mare situat în centru era tot în jur de 2000 de lei. ancorei, schimbarea proeminenţelor ancorei cu unele noi, confecţionarea unor plăcuţe turnante noi pentru pendul, înlocuirea cu piese noi a părţilor uzate ale ciocanelor şi suporturilor de semnalizare sonoră, repararea, curăţarea şi îndreptarea părţilor îndoite ale roţilor mecanismelor arătătoarelor aflate în stare proastă ... Transportarea înapoi a mecanismului deja reparat ... reglarea sa ... ” Iată şi ce presupunea o reparaţie obişnuită: „Demontarea, coborârea şi transportarea mecanismului de ceas ... Curăţarea mecanismului, înlăturarea urmelor de uzură de pe dinţii roţilor, rectificarea lor. Strunjirea şi finisarea axelor roţilor, sudarea sau căptuşirea lagărelor acestora. Rectificarea proeminenţelor ancorei, de asemenea confecţionarea unor noi plăcuţe turnante pentru pendul, precum şi punerea în ordine a ciocanelor şi suporturilor de semnalizare sonoră, curăţarea de rugină a mecanismului, adică vopsirea lui, curăţarea mecanismelor arătătoarelor şi îndreptarea părţilor îndoite ... ” în vara anului 1929, episcopul István Sulyok a dat dispoziţie să se pună ferestre noi la tum, deoarece „...funcţionarea orologiului era împiedicată de împrejurarea că zăpada şi apa cădeau pe mecanismul ceasului, iar după ce îngheţau, ceasul se oprea zi după zi. ” în 1935 şi 1939 lăcătuşul mecanic István Cser a executat reparaţii mai mici ale mecanismului ceasului, de exemplu a sudat ancora. Orologiul din Oraşul Nou, executat de János Tébi în 1844 (cât şi cel din Cetariu din 1817) este un mecanism acţionat prin greutăţi, dispunând de mecanism de mers cu ancoră, de pendul pentru reglare, şi indică atât orele fixe, cât şi sferturile de oră, fiind prevăzut cu trei greutăţi din piatră. Principiul său de funcţionare este acelaşi cu al majorităţii orologiilor din Bazinul Carpatic, executate cu o tehnologie tradiţională, manuală (foto 4). S-au păstrat doar puţine exemplare din tipul mai vechi de ceas, întâlnit până în ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea, cu mecanism de mers cu vergea (unul de acest tip a fost reparat la Beiuş în 1826 chiar de către Tébi), tipurile de ceas ce s-au răspândit mai târziu, ca de exemplu cel cu mecanism de mers tip amant, ce s-a răspândit încet începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, şi alte mecanisme, şi mai modeme, au fost deja în majoritatea lor produse industriale, de serie. Mecanismele de ceas erau aşezate de obicei sub nivelul la care se aflau clopotele în tum şi erau protejate de murdărie, de praf şi de excrementele de păsări printr-o aşa-zisă căsuţă a ceasului, aflată în interiorul turnului şi executată cu mai multă sau mai puţină exigenţă şi conştiinciozitate. Aceste camere făcute din lemn erau de multe ori prevăzute cu uşă şi fereastră, având feronerie de calitate (foto 5-6). în ultimii ani ai secolului al XIX-lea apar dulapurile de ceas arătoase, făcute pe măsura ceasului respectiv, acestea însă ascund de cele mai multe ori în spatele uşilor lor cu geam ceasuri produse industrial (foto 7). Mecanismul şi cadranele, precum şi elementele de transmitere a mişcării pentru ciocanele care loveau clopotele (axe, sistem de distribuţie, mecanism de semnal 171
