Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
sonor, roţi dinţate ale mecanismului de transmitere ale cadranelor) sunt toate părţi ale orologiului. S-a păstrat decontul lui János Tébi referitor la materialele folosite pentru realizarea mecanismului de ceas din Oraşul Nou, cuprinzând materiile prime şi uneltele cumpărate între luna iulie 1843 şi luna februarie 1844 de la negustorul Antal Dáné şi mai ales de la János Pichler, negustor de fierărie. Din totalul de 313 florini, 26 de florini au fost cheltuiţi pe cărbuni, peste 40 de florini în vreo douăsprezece rânduri pe pile de diferite mărimi, cu 8 florini a cumpărat cam 5 kilograme de aramă şi două creuzete pentru topit metale, aproape 180 de florini i-a cheltuit pe diferite semifabricate feroase (oţel, şină de fier, fier laminat în bare, sârmă, peste o mie de nituri şi altele), iar 60 de florini pe tablă. La sfârşitul documentului, apare şi greutatea produsului finit, în livre (1 livră = 0,56 kg). Mecanismul ceasului cântărea 345 de livre, cele 4 cadrane 281, iar arătătoarele de ceas şi pendulul 31 de livre. Prin urmare mecanismul de ceas al lui Tébi cântărea, împreună cu toate elementele accesorii, aproximativ 360 de kilograme, din care mecanismul propriu-zis, ce urma să fie restaurat, avea 190 de kilograme.24 înainte de a demonta mecanismele de ceas din Oraşul Nou / Oradea şi Cetariu, trebuiau luate în considerare şi anumite puncte de vedere referitoare la protejarea obiectelor de artă de patrimoniu şi la normele de etică. Pornind de la experienţa dobândită de noi cu această ocazie, am dori să expunem părerile noastre în legătură cu aceasta, ce se cuvine (şi ce nu) să se facă cu un vechi mecanism de ceas: • Un mecanism de ceas istoric este astăzi un obiect de artă cu valoare muzeală şi, deşi există orologii de o sută - o sută patruzeci de ani, încă în stare de funcţionare, acestea sunt din ce în ce mai rare şi în cele mai multe cazuri îşi datorează vârsta înaintată unor intervenţii radicale suferite de ele. Nenumărate date culese de noi din arhive ne dovedesc că durata de viaţă a ceasurilor din secolele al XVIlI-lea şi al XIX-lea nu depăşea în general o sută de ani, ba mai mult, o seamă de ceasuri erau scoase din uz după ce funcţionaseră doar trei-patru decenii. Ceasul lui János Tébi din Oraşul Nou a funcţionat pentru ultima dată cu peste patruzeci de ani în urmă, deja de mulţi ani a fost scos din locul unde fusese amplasat iniţial, majoritatea arătătoarelor cadranelor azi deja lipsesc, la fel şi majoritatea elementelor de transmitere a mişcării. La Cetariu situaţia este asemănătoare, şi în acest caz este vorba de un ceas scos din uz cu foarte multă vreme în urmă, lipsesc multe din accesoriile sale. • Izvoarele menţionate mai sus referitoare la reparaţiile generale ne arată că încă şi în prima jumătate a secolului al XX-lea mecanismele de ceas erau considerate ca obiecte de inventar, mecanisme folosite pentru indicarea trecerii timpului, nicidecum ca obiecte de artă ce trebuie protejate, considerându-se justificate orice fel de intervenţii radicale (sudare, frezare, strunjire, schimba24 RNLBml / Arhiva Parohiei Reformate din Oradea / dosarul nr. 47 (acte contabile). rea diferitelor elemente etc.) menite să mărească precizia mecanismului şi să-l facă să funcţioneze în continuare. Această abordare mai există în unele locuri şi astăzi, ne putem întâlni adesea cu mecanisme „reînnoite”. De cele mai multe ori aceasta înseamnă aşezarea capetelor axelor în lagăre moderne (frezarea unor locaşuri de lagăre în vechea carcasă sau sudarea acestora pe carcasa de bază), înlocuirea mecanismului de mers (a roţii dinţate şi a ancorei), considerate „inima” ceasului, iar în cazuri extreme excluderea totală a acţionării prin greutăţi şi montarea unei acţionări electrice. Bineînţeles, nu contestăm întâietatea acordată nevoilor locale, dreptul la existenţă al procedurilor, improvizaţiilor meşterilor locali pricepuţi la toate, dar trebuie să luăm în considerare faptul că în asemenea situaţii obiectul de artă, având o valoare însemnată, este distrus pentru totdeauna, suferind o stricăciune iremediabilă, mai ales din punct de vedere vizual. In zilele noastre, aceste intervenţii de mare anvergură sunt considerate depăşite, dat fiind că întregul mecanism vechi poate fi salvat cu o cheltuială suportabilă pentru majoritatea parohiilor, prin achiziţia de la firme specializate a unor unităţi electronice de comandă de mici dimensiuni, a unui distribuitor de precizie şi a unor axe pentru arătătoare. Să sperăm că tocmai acest progres tehnologic va putea salva de la distrugere o parte a mecanismelor noastre cu valoare muzeală, dat fiind că legea nu le protejează şi din câte ştim nici un orologiu istoric din Romania nu se bucură de protecţie! Ambele obiecte de artă alese de noi s-au păstrat în starea lor originală, cu modificări minime, aproape inobservabile ale mecanismului. La Cetariu, parohia reformată ar lua în considerare cumpărarea unui nou ceas cu comandă electronică de precizie, după ce se va încheia renovarea completă a bisericii reformate aflată în piaţa principală a localităţii, prevăzută să înceapă în curând. La Oradea, în cazul bisericii aflate într-un loc relativ retras, nu pare să existe o asemenea dorinţă. • Trebuie examinat cu atenţie dacă se justifică scoaterea mecanismului din poziţia sa originală şi în legătură cu aceasta trebuie luate în considerare trei puncte de vedere. Primul dintre acestea se referă la locul unde se află mecanismul ceasului vechi, care nu mai funcţionează: dacă se află într-un loc uşor accesibil celor interesaţi, publicului larg, şi acest loc corespunde şi cerinţelor de siguranţă pentru public. De cele mai multe ori însă aceste mecanisme de ceas se află în interiorul strâmt al unui turn, la înălţime, unde se poate urca doar pe scări de lemn vechi şi şubrede, care pot pune în pericol viaţa vizitatorilor, iar acest interior de turn este plin de plase de păianjen, excremente de porumbei, şi pe deasupra foarte prost luminat, uneori total lipsit de lumină naturală (foto 8). Celălalt punct de vedere îl constituie situaţia materială şi atitudinea parohiei proprietare faţă de modul de a trata problema ceasului, dat fiind că în cazul în care ar opta pentru prezentarea acestuia pe poziţia originală, întreţinerea scării de lemn a turnului, iluminarea locului unde se află mecanismul ceasului, respectarea prevederilor minime de siguranţă, menţinerea permanentă a curăţeniei şi nu 172
