Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
identică şi cu mare probabilitate sunt materiale de import, confecţionate în acelaşi atelier. învelitoarea legăturilor de piele este executată din piele de capră de culoare brun-roşiatică. Culoare este dată de metoda tăbăcirii pielii şi de colorarea acesteia. Invelitoarea de obicei era tăiată strict la mărime; în cazul codicelui Lat. 438., aceasta, pe o suprafaţă mică, nici nu acoperă muchia coperţii din lemn (foto 15). Poate acest lucru explică de ce nu au fost tăiate marginile subţiate ale pielii, ci lăsate neuniform pe zonele de ainşlag. Colţurile sunt tăiate, în cele mai multe cazuri se observă pe suprafaţa coperţii de lemn urmele de tăiere a pielii (foto 16). Colţurile legăturilor de catifea sunt similar finisate. Codicele au fost înzestrate cu câte patru perechi de închizători, închiderea se realiza pe coperta posterioară. Legăturile corvina deţin tipul de închizătoare cu cârlig, răspândit în sudul Alpilor (foto 17). Specificul acestor închizători, executate din plăci de alamă, este forma rulată a capetelor plăcilor aflate pe coperţi, prin care s-au format cilindrii în care s-au putut agăţa perechile închizătorilor, aflate pe curele din piele sau benzi textile. închizătoarea legăturilor tip corvina este diferită în cazul învelitorilor de piele şi de catifea, în ciuda faptului că tipologic sunt identice. Pe coperţile posterioare ale legăturilor de catifea, apare din grupa de închizătoare cu cârlig, destul de variată, numai cea cu trei lobi în trei variaţiuni (foto 18). Formele pot varia şi în cazul unei singure legături (Biblioteca Naţională Széchényi, Cod. Lat. 241.). In cazul codicelor învelite în catifea, închiderea s-a realizat prin intermediul benzilor textile, care s-au păstrat doar fragmentar. închizătorile metalice, aflate pe acestea, cu timpul au dispărut. Aceste închizători, indiferent de perechile de pe coperţi, presupunem că aveau forme simple, dreptunghiulare. Au fost executate din plăci îndoite şi cu capete răsucite în formă de cârlig. Benzile de textil au fost introduse şi fixate între plăcile metalice îndoite. Fragmentele de benzi din textil păstrate, au fost realizate prin tehnica ţeserii cu tăbliţe/plăcuţe/cartele10 *, împodobite cu motive ţesute şi cu ciucuri pe cele două margini (foto 19). Benzile au fost fixate pe coperţi fără plăci de acoperire, numai cu cuie de fier cu capete convexe. Benzile sunt verzi pe legăturile de catifea de culoare mov şi pe cele de catifea roşie capătă culoarea roşu-închisă. Pe o legătură de catifea roşie, păstrată în colecţie, găsim închizători unice, de orfevrărie. Acestea au fost executate din argint turnat, apoi aurite prin amalgamare. Apar atât pe coperţile anterioare cât şi pe cele posterioare şi închipuie câte un delfin care înconjoară o stemă. Stemele smălţuite, realizate de asemenea pe suport de argint, au fost de regulă incrustate în închizători. Incrustaţiile nu au fost aurite prin amalgamare, de aceea chenarele înguste, vizibile, sunt de culoare argintie. Ilustraţiile sunt de două feluri; reprezintă corbul lui Matia Corvin ori stema ungaro-cehă unită (foto 20-21). Benzile textile cu terminaţii 10 Identificarea a fost realizată de Rebeka Nagy, artist-restaurator textile al Muzeului de Arte Aplicate. metalice se legau pe o parte prin sistem de balama la închizătorile de pe coperta anterioară, pe cealaltă parte se agăţau prin cârlige pe muchia închizătorilor de pe coperta posterioară (foto 22). Perechile de închizători au fost marcate cu semne incizate (foto 23-24). Inchizătorile legăturilor de piele se încadrează de asemenea în tipul închizătorilor cu cârlig, dar tehnica de execuţie a acestora este tipică, caracteristică doar pentru legăturile corvina. Plăcile metalice simple, dreptunghiulare ale închizătorilor au fost fixate în locaşurile, formate special în coperţile de lemn, anterior aplicării învelitorii de piele. în aşa fel acestea au fost acoperite cu piele (foto 25-26). Poziţia închizătorilor pe marginea coperţilor era dată doar de o suprafaţă bombată, în care se agăţa perechea închizătorii odată cu închiderea cărţii (foto 27). Benzile textile ori curelele din piele au fost fixate pe coperţi, de asemenea, înainte de învelirea în piele, astfel, fixarea acestora este invizibilă. în cazul legăturilor de piele am găsit atât fragmente din benzi textile cât şi din curele de piele. Pe baza acestor fragmente se poate constata că, curelele de piele au fost pliate. Benzile textile au fost ţesute, asemănător celor prezente pe legăturile de catifea, prin tehnica ţeserii cu tăbliţe/plăcuţe. Au fost împodobite sau nu cu motive ornamentale ţesute şi eventual erau înzestrate cu ciucuri. Au fost executate în culorile roşu, verde şi probabil mov-albăstrui (cea din urmă este greu de identificat datorită stării fragmentare a benzii). închizătorile păstrate prezintă formă tipică, dreptunghiulară, sunt îndoite şi puţin ornate (foto 28). Fixarea închizătorilor pe benzile textile s-a realizat prin intermediul cuielor de alamă. închizătorile şi benzile au fost fixate pe coperţi, sub învelitoare, cu cuie de alamă ori de lemn (foto 29)." Ca rezultat, fixarea elementelor componente ale închizătorilor nu sunt vizibile pe legături şi în aşa fel nu deranjează unitatea estetică a ornamentaţiei. învelirea în piele şi omarea pielii, în mod excepţional, a fost anticipată de fixarea închizătorilor, benzilor şi curelelor; altfel, împodobirea benzilor textile putea fi mai dificilă. Legăturile tip corvina sugerează pompă şi bogăţie, prin coperţile aurite, argintate, împodobite în tehnica timbrului sec, cu aplicaţii decorative şi prin suprafeţe pictate. Aceste tehnici se găseau deja pe legăturile italiene renascentiste, dar nu se cunosc piese atât de bogat aurite cum sunt legăturile corvina. Ornamentaţia coperţilor anterioare şi posterioare este identică, cu excepţia că pe partea de cap a coperţii posterioare apare inscripţia cu numele autorului şi prescurtarea titlului. Acest lucru, împreună cu modalitatea de închidere a închizătorilor spre coperta posterioară, arată poziţia păstrării cărţilor. Acestea au fost aşezate pe latura anterioară cu scopul de a permite descifrarea inscripţiei. Legăturile pot fi ornate de obicei: cu un motiv central accentuat, cu cinci cercuri, cu elemente arhitectonice ori cu motive re-11 Folosirea cuielor din lemn în legătoria de carte este considerată excepţională, fixarea închizătorilor, a benzilor şi a curelelor se efectuază de regulă cu cuie metalice. 127
