Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
petitive (foto 30a-30b).'2 în colecţia Bibliotecii Naţionale Széchényi nu se păstrează nicio legătură ornată cu motive repetitive, nici cu elemente arhitectonice. O singură excepţie constituie acea legătură de carte (Cod. Lat. 417.) care a fost realizată pentru Matia Corvin, dar învelită doar mai târziu, pentru Vladislav, urmărind cu mare probabilitate modelul legăturilor cu motive arhitectonice ale vechii biblioteci Corvina.12 13 Insă ornarea s-a realizat cu timbre diferit gravate şi cu motive identice ori similare. între legăturile împodobite cu cinci cercuri se găseşte un singur exemplar în colecţie (Cod. Lat. 345.) (foto 30b). în acest caz, fondul pictat al celor patru cercuri apare mult mai accentuat decât la legăturile ornate cu motive centrale accentuate. Pe această legătură găsim aplicaţie de piele lipită, pictată în culoare vie, care este mai subţire decât pielea învelitorii şi sub care pielea învelitorii a fost îndepărtată în întregime. Scutul de stemă nu apare în centrul ornamentaţiei ci este aşezat pe partea superioară a chenarului. Pe cele mai multe legături ornamentaţia este dispusă central, corespunzând normelor tehnicii de decorare dezvoltate în Renaştere. Câmpul central este delimitat de chenare consecutive. Numărul chenarelor încă nu este foarte mare14, câmpul central acoperă o parte considerabilă a coperţii. Aspectul coperţilor cu ornamentaţie dispusă central este destul de similar, însă nu găsim două piese identice. Coperţile sunt împodobite cu chenare compuse din rânduri de cercuri duble, aurite, aplicate. Chenarele mai prezintă câte o linie pe cele două laturi, efectuate în tehnica timbrului sec. Pe partea de cap a coperţii posterioare, în locul acestui chenar din cercuri duble, apare inscripţia cu titlul. Următorul câmp de chenar, mai îngust, este format dintr-o împletitură de motive, realizată cu timbru sec. Diviziunile împletiturii sunt decorate cu aplicaţii pictate ori aurite, în formă de cerc simplu sau dublu (foto 31). Acest chenar este de obicei mai lat pe partea de cap şi de picior şi mai îngust de-a lungul laturilor verticale (longitudinale). Următorul chenar, marcat prin linii poleite, delimitează câmpul central, în care se vede ornamentul central cu linii cu caracter oriental, cu stema în mijloc. Pe majoritatea legăturilor apare stema ungaro-cehă unită a lui Matia Corvin. Pe aceste steme conturul şi liniile de divizare în sferturi ale scutului au fost pictate în albastru, tăieturile câmpurilor au fost argintate cu timbru sec, şi contururile leilor par să fi fost la fel argintate (foto 32-34). Aspectul actual întunecat diferă semnificativ de cel iniţial. Stema familiei lui Matia Corvin apare pe un singur volum (Cod. Lat. 425.) şi ilustrează corbul negru cu inelul de aur în cioc ce stă pe o creangă aurită aflată pe un scut albastru (foto 33). în ambele variante, deasupra stemei, apare coroana aurită cu căptuşeală albastră. De la 12 Gottlieb 1910. 13 De ex. Viena, ÖNB, Cod. 656. 14 în cazul legăturilor germane renascentiste răspândite puţin mai târziu în zonele situate la nord de Alpi, numărul chenarelor poate fi mult mai mare, iar câmpul central este de dimensiuni mai reduse. partea inferioară a stemei pornesc în linii radiale ghirlande de vrejuri florale, care umplu motivul central, şi care au fost realizate prin folosirea timbrelor singulare. Tufele de flori ale motivului central sunt compuse atent, pe simetrie axială. în colţurile câmpului central sunt aşezate colţare cu închideri arcuite, care se potrivesc cu liniile câmpului central. Câmpul central este înconjurat de un chenar din benzi aurite, ori şiruri de aplicaţii de cercuri duble. Cercurile duble pot apărea în şiruri multiple, ori încadrate cu un chenar din linii poleite, sau liber de-a lungul chenarului aurit, urmărind linia motivului central. Aplicaţiile mai mari de cercuri duble pot fi aurite ori pictate pe un fond de piele deosebit de subţire şi albă sau de altă culoare deschisă. Apar în culori albastre şi verzi (într-un rând apare doar una dintre culori). Aplicaţiile de cercuri simple sau duble, de dimensiuni mai reduse, apar de regulă în mod aleatoriu între golurile ornamentului împletit; ele pot fi pictate ori aurite. Culoarea acestora nu este identificabilă, de obicei se observă doar fondurile decolorate, uzate (foto 35-36). Pe anumite suprafeţe putem vedea schiţele de pregătire a ornamentului: liniile mediatoare zgâriate, care corespund cu axele de simetrie ale coperţii, liniile ajutătoare şi de cadru pentru inscripţie, precum şi cele trase în mijlocul şirurilor de cercuri duble (foto 37). Cotorul cărţilor este decorat doar în tehnica timbrului sec. Nervurile şi capitalbandul sunt accentuate de liniare triple care nu trec peste lăţimea cotorului ci formează împreună cu liniarele verticale de-a lungul coperţilor chenarele câmpurilor cotorului. Câmpurile cotorului sunt decorate cu liniare transversale aşezate mai dens sau mai rar formând o împletitură de romburi cu rozete în micile diviziuni. Liniare apar şi între nervurile duble, acestea împreună cu liniarele de-a lungul laturii exterioare a nervurilor, acoperă urmele sforilor folosite la formarea, accentuarea pielii pe nervuri. Ornarea legăturilor cunoscute de tip corvina s-a efectuat cu 47 de timbre; unele dintre ele nu apar pe legăturile corvina păstrate în colecţia Bibliotecii Naţionale Széchényi. Pe mai multe codice putem observa urmele de fixare a unui lanţ. Forma şi dimensiunile amprentelor este identică. Pare că aceste lanţuri nu au fost adăugate cărţilor în biblioteca Corvina, ci ulterior, când acestea au ajuns într-o altă colecţie. Tehnica de legare a cărţilor corvina se încadrează în grupa legăturilor italiene renascentiste, dezvoltată pe teritoriile din sudul Alpilor, dar în acelaşi timp formează un grup separat care, prin preluarea câtorva elemente, continuă atât tradiţia bizantină, cât şi cea orientală, ajunsă din Imperiul Otoman. Influenţa orientală este sesizabilă în special la motivele folosite la ornamentaţie şi în bogăţia auririi. Extinderea Renaşterii în Ungaria se datorează în special Curţii Regale, şi relaţiilor strânse cu Italia, prin care au ajuns în ţară legături de cărţi italiene, care împreună cu activitatea atelierului din Buda, au influenţat atelierele locale, care operau încă cu elemente gotice. Ca rezultat, tradiţia legăturilor gotice se continuă împreună 128
