Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
mite cazuri, filele posterioare, parţial scrise ale codicelor îndeplinesc funcţia forzaţului. De obicei forzaţurile sunt mobile şi se presupune că nici nu au fost lipite pe coperţi. Urmele lipirii forzaţului se observă doar în cazul cărţii corvina Cod. Lat. 241., legată în catifea, sub forma unui strat alb, pe partea interioară a coperţilor (foto 5). Blocurile de cărţi au fost cusute cu puncte de împunsătură pe nervuri (binduri) duble din piele albă. Suporturile capitalbandurilor au fost realizate de asemenea din piele şi fixate separat pe file, prin cusături care depăşeau punctul de împunsătură cu aprox. 1 cm. Suporturile sunt executate de obicei din benzi de piele albă, cu excepţia codicelui cu numărul Cod. Lat. 345., unde s-a folosit piele de culoare maro. Câmpurile dintre nervurile cotorului, precum şi părţile de cap şi de picior ale acestuia, au fost caşurate cu piele albă. Bucăţile lipite acoperă în întregime câmpurile dintre nervuri, şi depăşesc lăţimea cotorului doar cu 5-7 mm (foto 6). în cazul codicelor cercetate fixarea suporturilor de capitalband s-a realizat prin stratul caşurat. Capitalbandurile au fost cusute cu culori similare pe legăturile de piele şi de catifea, dar prin diferite cusături. Cusătura a fost efectuată cu aţe de broderie de mătase de culoarea cărnii şi verzi, într-un singur caz s-a demonstrat folosirea firului de argint aurit, răsucit în juml unui fir suport.5 Legăturile de piele păstrate în Biblioteca Naţională Széchényi prezintă capitalbanduri etajate (foto 7), iar cele cu învelitori de catifea au capitalbanduri brodate cu motiv de os de peşte (foto 8-9). însă, este posibil ca alegerea tipului de cusătură al capitalbandurilor să nu fi fost strâns legată de materialul de învelire. Capitalbandul etajat al codicelui Cod. Lat. 345. a fost cusut doar cu fir metalic şi de culoare a cărnii. Omarea şniturilor este diferită la legăturile de piele şi de catifea. în cazul legăturilor de piele toate cele trei şnituri sunt poansonate şi aurite. Motivele poansonate sunt de multe ori greu de identificat. Sunt alcătuite din elemente mici, repetate, aranjate în mai multe rânduri, ori formează o împletitură de romburi, cu elemente poansonate în diviziuni. De-a lungul coperţilor şi paralel cu acestea se observă de obicei rânduri din puncte poansonate, care încadrează ornamentele principale. Şniturile legăturilor de catifea sunt aurite, pictate şi poansonate (foto 10-11). Pe suprafeţele aurite sunt pictate ghirlande de flori, identice pe partea de cap şi de picior a cărţilor. Elementele pictate ale ghirlandelor de flori sunt conturate prin poansonare. Liniile poansonării formează şi motive noi (foto 12). Pe tranşa verticală (laterală) se găseşte numele autorului şi titlul prescurtat, care sunt încadrate şi îmbogăţite pe cele două laturi cu ghirlande de flori. După poziţia inscripţiilor se poate afirma că legăturile de catifea au fost păstrate în poziţie orizontală, cu partea de tranşă laterală spre exterior. Direcţia tălpilor de litere nu este uniformă, acestea se orientează ori spre coperta anterioară, ori spre cea posterioară. Tranşele sunt 5 Firul metalic al codicelui tip corvina Cod. Lat.121. a fost analizat de către restauratoarea Enikő Sipos, în 1988. uzate, ornamentul pe alocuri este abia vizibil, suprafeţele pictate se limitează doar la puţine culori. Şnitul corvinei Cod. Lat. 529., păstrat în stare mai intactă, arată totuşi o cromatică mai bogată (este posibil că iniţial şniturile erau mai colorate). Plasticitatea ornamentului vegetal a fost mărit prin nuanţare, părţile cu lumini maxime au fost accentuate cu alb. Acest tip de ornamentare a şniturilor este caracteristic atelierului din Buda şi distinge legăturile de catifea (de regulă neîmpodobite) de celelalte tipuri de legături.6 Coperţile cărţilor studiate au fost executate uniform din lemn de fag, cu canturi late. Partea interioară a coperţilor a fost teşită (tăiată oblic) de-a lungul şniturilor, contrar cu părţile de lângă cotor, unde doar în puţine cazuri au fost teşite pe o suprafaţă îngustă. Latura exterioară a coperţilor este teşită abrupt de-a lungul cotorului în toată grosimea lemnului, iar pe celelalte laturi, marginile lemnului sunt răzuite doar parţial şi neuniform, prin care primesc un aspect puţin bombat. în anumite cazuri această formă convexă nu este sesizabilă. Finisajul coperţilor de lemn este diferit, unele sunt netezite, iar pe altele se observă urme de unealtă, mari şi accentuate. Nervurile au fost fixate pe coperţi în două feluri: ori în şanţul de pe latura exterioară a coperţilor din lemn, ori au fost introduse prin locaşul format pe muchia scoarţelor şi apoi fixate în adâncitura creată pe latura exterioară a coperţilor. Au fost pregătite locaşuri în laturile coperţilor şi pentru curelele din piele sau din material textil, menite să închidă cărţile. închizătorile au fost fixate pe coperţi, în adâncituri similare. Locaşurile de fixare a suporturilor de capitalband constituiau şanţurile pornite dinspre colţul coperţilor de lemn, pe latura exterioară a acestora. Fixarea nervurilor şi a suporturilor de capitalband pe coperţi putea fi realizată prin cuie de fier, de alamă ori de lemn, şi în mod combinat.7 Capetele bucăţilor de piele, folosite la caşurarea cotorului, au fost lipite pe suprafeţele teşite ale coperţilor din lemn. Cotorul cărţilor este drept, dar este posibil ca iniţial să fi fost puţin bombat. Legăturile de catifea sunt neomate. învelitorile sunt executate din catifea tunsă de culoare mov şi roşie.8 Cele de culoare mov prezintă dungi neuniforme de culoare mai închisă şi mai deschisă, precum şi în nuanţe de roz. Pe ainşlagul codicelor Lat. 234. şi Lat 121. s-a păstrat marginea ţesăturii de catifea, care după culoarea şi modul de ţesere pare să fie de calitate înaltă.9 (foto 14) Marginile ţesăturilor păstrate, de culoare roşie şi mov sunt de calitate 6 Zsupán-Földesi 2018. pp. 131-132. 7 Studierea modului de fixare a nervurilor şi a suporturilor de capitalband a fost posibil doar în cazul legăturilor deteriorate şi pe baza documentaţiilor anterioare. 8 Informaţia provine de la Andrea Várfalvi, artist-restaurator al Muzeului Naţional al Ungariei (Centrul Naţional de Restaurare şi de Formare a Restauratorilor). 9 Landini2017. 126
