Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
grame în intervalul dat a fost de 51,3%, iar cea mai ridicată de 74,7% (fig. 4.). Valorile măsurate luni diferă de cele prezentate pe diagrama de duminică prin faptul că deschiderea uşii congelatorului cu scopul de a controla şi a cântări probele, a cauzat creşterea temperaturii; în acelaşi timp a pătruns în spaţiul interior al lăzii şi o anumită cantitate de aer din încăpere, cu UR de 55%. în stare închisă temperatura a fost de -26,6 °C, care după deschiderea uşii a crescut la -13,6 °C, iar UR a crescut de la 58% la 85,1%. Diagrama ne arată şi faptul că temperatura a revenit la valoarea măsurată înainte de deschiderea uşii în decursul unei ore, în schimb umiditatea relativă s-a restabilit numai după 3 ore (fig. 5.). Concluzii Fig. 3. Modificarea greutăţii mostrelor de piele arheologică, în timpul congelării şi uscării. Fig. 4. Parametrii măsuraţi în interiorul lăzii frigorifice în timpul congelării pieilor arheologice (duminică). Fig. 5. Parametrii măsuraţi în interiorul lăzii frigorifice în timpul congelării pieilor arheologice (luni). turii34 a atras după sine şi modificarea umidităţii relative a aerului (curba roşie). Valoarea cea mai scăzută a UR 34 Valoarea maximă în timpul zilei a fost de -24,7 °C, iar cea minimă de -26,6 °C. Pe baza datelor publicate de colaboratorii de la English Heritage şi Museum of London privind metoda de uscare cu silicagel considerăm că în acele condiţii nu se produce într-adevăr sublimare, ci evaporare; în ciuda acestui fapt procedeul oferă o alternativă promiţătoare pentru a înlocui metoda costisitoare a liofilizării în condiţii de vid. Conform rapoartelor, pieile tratate astfel au devenit elastice, structura lor fibroasă a fost mai puţin contrasă, lipită decât a celor uscate în aer liber, în condiţii controlate; pericolul mucegăirii a scăzut la minim şi unele etape ale conservării au putut fi mai bine planificate. Am efectuat experimente proprii pe piei noi şi piei arheologice, pentru a dezvălui detaliile metodei, a colecta date referitoare la modificările survenite în timpul proceselor, să controlăm detaliile tehnice descrise în studiu şi să introducem modificări corelate cu propriile noastre pretenţii şi necesităţi. Pe parcursul experimentelor cu piei noi am constatat că uscarea pieilor tratate cu soluţie de glicerina a durat mai mult decât uscarea celor tratate doar cu apă; însă atunci când o serie de mostre a fost supusă uscării excesive, apoi aburită într-un spaţiu închis, aşezată deasupra soluţiilor saturate de săruri, pieile tratate cu glicerină au absorbit mai multă umiditate în tot atât timp. în cazul seriilor de mostre tratate cu glicerină respectiv cu apă, viteza uscării şi absorbţia de umiditate după uscarea excesivă a fost influenţată în cea mai mare măsură de grosimea pieilor, respectiv de structura mai compactă sau mai expandată a mostrelor, absorbţia de umiditate a celor din urmă fiind mai accentuată la ambele grupe. Modificarea introdusă de noi, conform căreia am experimentat uscarea atât liber cât şi în cutii închise, a servit cu multe informaţii importante. Cele două procedee au decurs într-un timp egal la mostre de piele asemănătoare, însă în cutii se poate schimba, varia cantitatea de silicagel, în mod individual, făcând posibilă crearea unor condiţii de uscare individuale pentru piei mai subţiri sau mai groase. Alt avantaj al utilizării cutiilor ar fi faptul că uscarea pieilor aşezate în ele nu este influenţată de oscilaţiile umidităţii relative din spaţiul lăzii frigorifice, iar stra92
