Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)

Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai

tul de brumă / chiciură depus pe grilaje nu influenţează capacitatea silicagelului de legare a apei.

In cazul tratamentului vestigiilor arheologice nu cunoaştem greutatea iniţială a pieilor tratate, întrucât acestea ajung în atelierele de restaurare în stare umedă, impregnate cu diferite impurităţi; în cazul lor stabilim finalizarea procesului de eliminare a apei atunci când ating o greutate constantă. Pe parcursul experimentelor noastre în momentul în care pieile au atins această greutate erau deja uscate un pic peste măsură. Conform experienţelor noastre, alături de cântărirea greutăţii, merită să ne bizuim şi pe observaţiile senzoriale. Procesul se apropie de final dacă culoarea pieilor se deschide semnificativ, sunt elastice şi chiar dacă sunt reci, la pipăire dau senzaţie de uscat. La mostrele scoase pe baza acestor constatări şi introduse pentru condiţionare în camera de aburire cu soluţie saturată de săruri, nu s-a observat umezire din cauza dezgheţului.

Atât la pieile noi cât şi la cele arheologice s-a observat că şi-au pierdut din greutate deja pe parcursul congelării, iar după introducerea silicagelului acest proces s-a accelerat. Cunoscând acest aspect, în cazul depozitării pe termen lung, în stare congelată, merită să păstrăm piesele - chiar grupate - în pungi de plastic cu fermoar / Ziplock, închise ermetic, prin extragerea aerului cu aparat de vidat. Astfel poate fi evitată uscarea necontrolată precum şi formarea brumei în lada frigorifică.

Aparatele alese pentru experiment s-au dovedit a fi adecvate scopului. în congelatorul vertical am avut posibilitatea să supraveghem şi să privim cu uşurinţă conţinutul pe rafturi şi în sertare, iar mânuirea, scoaterea pe timpul controalelor a necesitat un timp relativ scurt. Colectorul de date Voltcraft s-a dovedit a fi adecvat scopurilor noastre, cu ajutorul lui am obţinut informaţii legate de oscilaţiile de temperatură şi umiditate din interiorul lăzii frigorifice închise şi a cutiilor. Pentru experimente viitoare intenţionăm să procurăm şi un alt aparat de măsurare, care ar facilita controlarea proceselor de uscare efectuate paralel.

Starea de după uscare a pieilor arheologice incluse în experiment ne oferă speranţe privind metoda utilizată. Culoarea lor a căpătat o nuanţă naturală, măsura contractării a fost acceptabilă. Elasticitatea lor, considerată a fi satisfăcătoare la o UR de 40-45% după condiţionare în cameră de aburire la UR de 65% timp de două zile, în perioada de încălzire a rămas sub măsura aşteptărilor. Cu o aburire repetată problema poate fi remediată.

în viitor intenţionăm să efectuăm noi experimente pe vestigii arheologice, pentm a rezolva unele întrebări rămase fără răspuns: cantitatea necesară şi poziţionarea silicagelului în congelator în cazul în care acesta nu este introdus în cutii închise; riscul uscării peste măsură; parametrii optimi în procesul de recondiţionare aplicat după uscare. Printre proiectele noastre pe termen lung figurează implementarea utilizării procedeului în mediu muzeal, în condiţii de eficienţă financiară. Scopul este obţinerea unui echilibru optim între necesităţi şi investiţii: pe de-o parte particularităţile mecanice ale pieilor (rezistenţă, elasticitate, flexibilitate) să fie cât mai favorabile, pe de altă parte, costurile şi timpul de lucra să fie menţinute la un nivel acceptabil colecţiilor publice.

Mulţumiri

Autorii sunt recunoscători lui Gábor Nyíri, fotograful Muzeului Naţional Maghiar pentru realizarea majorităţii fotografiilor, inginerului chimist Dr. György István Kiss pentru consultaţii de specialitate, restauratorilor Dóra Havasi şi Erika Dankóné Németh, precum şi studentei Anikó Moór de la specializarea restaurare obiecte de artă aplicată, pentru participarea lor la conservarea vestigiilor arheologice incluse în experiment. Datorăm mulţumiri Muzeului András Jósa precum şi Muzeului din Sopron pentru contribuţia lor privind includerea în experiment a câtorva fragmente de încălţăminte de piele din colecţiile lor.

BIBLIOGRAFIE

BAKAYNÉ PERJÉS J. (2003): Régészeti bőrtárgyak restaurálása. In: ISIS Erdélyi Magyar Restaurátor Füzetek 3. (Szerk.: Kovács Petronella), Haáz Rezső Múzeum, Székelyudvarhely, pp. 39-50.

CAMERON, E. - SPRIGGS, J. - WILLS, B. (2006): The conservation of archaeological leather. In: Conservation of leather and related materials. (Ed.: Kite, M. - Thomson, R.) Butterworth-Heinemann, Oxford, pp. 244-263.

CHAHINE, C. - LEON BAVI, L. (1988): Vízzel átitatott bőrök szárítása. In: Műtárgyvédelem 19. Központi Múzeumi Igazgatóság, Budapest, pp. 11-22.

DAVID, A. (1981): Freeze-drying leather with Glycerol. In: Museums Journal, Vol. 81 No.2, The Museums Association, London, pp. 103-104.

GABRIELI Gabriella (2011): A soproni Kecske-templom feltárásai. In: Műtárgyvédelem 36. Magyar Nemzeti Múzeum, Budapest, pp. 13-20.

GRANT, T. (2010): The conservation of Thule skin clothing from the Sanirajak site Nunavut. In: Proceedings of the 11th ICOM-CC Group on Wet Organic Archaeological Materials Conference. Greenville, pp. 623- 632.

H. GANIARIS - S. KEENE - K. STARLING (1982): A comparison of some treatments for excavated leather. In: The Conservator No. 6, London, pp. 12-23.

KARSTEN, A. - GRAHAM, K. - GOODMAN, L. - GANIARIS, H. - DOMONEY, K. (2010): A comparative study of various impregnation and drying methods for waterlogged archaeological leather. In: Proceedings of the 11 th ICOM-CC group on Wet Organic Archaeological Materials Conference. Greenville, pp. 595-610.

KARSTEN, A. - GRAHAM, K. - JONES, J. - MOULD, Q. - WALTON ROGERS, P. (2012): Waterlogged Organic Artefacts. Guidelines on their Recovery, Analy93