Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
robinet timp de 24 de ore, iar după scoaterea din apă le-am aşezat pe hârtie absorbantă timp de 10 minute. După aceea am măsurat în stare umedă pieile dintr-o serie, pe care le-am uscat la temperatura camerei, fără îngheţare. La finalul uscării pieile mai subţiri au devenit ondulate, dimensiunile lor au scăzut în medie cu 2% (foto 5.). Contractarea mostrelor mai groase a fost de 0,5%. Am măsurat în stare umedă şi pieile celeilalte serii, după care le-am aşezat pe raftul superior al instalaţiei de congelare - unde s-au măsurat -27 °C aparatul fiind reglat pe modul de funcţionare de congelare rapidă. Sub mostre am aşezat o sită antiţânţari din polipropilenă mai groasă, cu rol despărţitor. în funcţie de grosime, mostrele au îngheţat şi au devenit tari în 1 -2 zile. Atunci am cântărit greutatea lor şi în vederea uscării le-am aşezat în cutii de plastic împreună cu 100 de g de silicagel (foto 5.), conform celor prezentate mai sus. Am aşezat cutiile închise în lada frigorifică. Pentru a accelera uscarea am reglat termostatul la o valoare mai ridicată (până la o temperatură interioară de -22 °C). Ulterior am fi dorit să creştem treptat temperatura, dar sistemul de reglare al aparatului nu ne-a permis acest lucru, la temperaturi mai ridicate s-a declanşat alarma.28 Am cântărit zilnic greutatea mostrelor pentru că intenţionam să continuăm uscarea până la atingerea greutăţii iniţiale. Procesul de uscare a fost vizibil şi cu ochiul liber. Marginea pieilor subţiri a devenit deschisă şi flexibilă deja după două zile (foto 6.). Uscarea completă a pieilor subţiri a durat 11 zile, iar cea a pieilor groase 13 zile. La mostrele uscate în congelator s-a observat o ondulare foarte uşoară. Dimensiunea lor a scăzut un pic (0,5%), s-au contractat într-un procent mai redus faţă de mostrele control uscate în aer liber. Dimensiunea pieilor mai groase a rămas neschimbată. Conform aşteptărilor, mostrele uscate în aer liber la temperatura camerei, s-au contractat şi s-au deformat mai mult decât piesele liofilizate.29 * După uscarea de succes a pieilor umede am continuat experimentele cu mostre impregnate cu glicerină, pentru a acumula experienţe în vederea uscării pieilor arheologice. Am îmbibat piesele în apă de robinet timp de 24 de ore, iar după scoaterea şi aşezarea lor pe hârtie absorbantă timp de 10 minute, le-am introdus în soluţie de glicerină de 20%, timp de 5 zile. După scoaterea lor din glicerină şi tamponare, a urmat congelarea la -28 °C, neacoperite, pe plasă/pânză de filtrare din polipropilenă (foto 7.). Piesele au rămas în aceeaşi poziţie în timpul uscării ca şi pe parcursul congelării, dar am mărit temperatura la -20 °C pentru a favoriza/încuraja eliminarea apei. Săculeţele cu silicagel le-am aşezat sub raft (2000 g) şi deasupra lui (1000 g). Durata uscării a fost de 12-18 zile. Am măsurat mostrele în fiecare zi, pentru a urmări procesul de cedare 28 Presupunem că aparatul funcţionează în acest fel pentru a preveni dezgheţarea alimentelor congelate. 29 în acest caz a avut loc într-adevăr liofilizare, deoarece mostrele au fost îmbibate doar în apă, fără glicerină. a apei. Schimbarea a fost vizibilă şi palpabilă, la fel ca în cazul pieilor supuse tratamentului cu apă. Zonele uscate s-au deschis la culoare, au devenit flexibile şi mai puţin reci. (Această experienţă ar putea fi foarte utilă în cazul uscării vestigiilor arheologice, pentru că în cazul lor nu cunoaştem greutatea iniţială a pieilor, deoarece ajung în laboratorul de restaurare în stare umedă, impregnate cu numeroase impurităţi). Cu toate că la mostrele din piele nouă am cunoscut greutatea iniţială în stare uscată, aceasta nu constituia un reper datorită glicerinéi introduse ulterior; din această cauză am continuat uscarea până când două valori măsurate una după alta au fost identice (greutate constantă) (foto 8.). Pentru a uşura compararea schimbărilor în greutate la pieile tratate cu apă curată respectiv cu soluţie de glicerină, prezentăm procesul pe un singur grafic (fig. 2.). în partea superioară se situează curbele mostrelor de piele groasă, în partea inferioară ale celor subţiri. Fiecare dintre pieile subţiri s-a uscat mai repede decât cele groase, supuse aceloraşi tratamente. O observaţie instructivă se referă la ritmul de uscare foarte asemănător al mostrelor tratate în mod diferit. După introducerea silicagelului, pe fiecare curbă apare o scădere mai bruscă a greutăţii, după care evoluează aproape paralel. în ciuda faptului că în cazul pieilor tratate cu glicerină în realitate nu s-a produs liofilizare, contractarea, elasticitatea lor nu se deosebeşte de celelalte; singura diferenţă semnificativă constă în durata de uscare, care a fost mai lungă cu 4 zile. Menţionăm că experimentul nu poate oferi un scenariu perfect pentru adevăratele vestigii arheologice, întrucât acelea sunt în stare de degradare, descompunere pronunţată, intensă. în cazul lor este inevitabilă introducerea materialelor higroscopice, uscarea după o impregnare simplă cu apă nu le poate conferi o calitate adecvată. Uneori condiţiile climatice de depozitare a pieilor arheologice conservate nu sunt adecvate. Am considerat că ar fi de folos să testăm reversibilitatea procesului de grame 25 introducerea silicagelului 20 0 ......................... 12 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 numărul zilelor Fig. 2. Modificarea greutăţii la mostrele de piele nouă, pe parcursul procesului de uscare. 90
