Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
Nu sunt cunoscute consemnări concrete privind spargerea lor, dar cu siguranţă distrugerile inutile nu le-ar fi cruţat. Următorul val de distrugeri de proporţii, în Europa, a adus nimicirea, în catedralele gotice, a numeroase vitralii medievale de o valoare inestimabilă chiar în ţara care se consideră a fi educată, cultă: Franţa. Revoluţia Franceză, în posesia libertăţii desăvârşite, a procedat la fel ca bizantinii. Iacobinii, în frunte cu Robespierre, au provocat distrugerea a numeroase biserici medievale, renascentiste şi baroce (catedrala şi abaţia de la Cluny). Vandalismul, ravagiile inutile, zadarnice s-au răspândit şi peste hotarele Franţei, fără a scuti comorile de artă ale Romei. în afară de clădiri, în timpul Revoluţiei Franceze, distrugerile sălbatice au nimicit monumente funerare, statui, precum şi vitralii colorate splendide, vechi de secole, martori grăitori ai unor epoci istorice. Asistând la pierderile înfiorătoare, personalităţi autentice ale epocii - Talleyrand-Périgord (1754-1838), Henri-Batiste Grégorie (1750-1831), Pierre-Joseph Cambon (1756-1820) - au atras atenţia liderilor societăţii franceze asupra importanţei păstrării şi protejării valorilor întrupate prin edificii şi comori de artă. în afară de valoarea estetică şi materială întruchipată, clădirile şi operele de artă reprezintă continuitatea istoriei unei ţări, afirmau ei, fapt pentru care au militat pentru aprobarea unui regulament privind păstrarea întregii moşteniri istorice; acest act a luat naştere în timpul terorii iacobinilor şi interzice, cu valabilitate permanentă până în zilele noastre, distrugerea vestigiilor artistice şi ştiinţifice. Atunci au fost întocmite primele conscripţii privind bunurile materiale, valorile naţionale, fără discriminări ideologice sau privitoare la apartenenţa religioasă ori socială, începând cu aceste evenimente, conştientizarea importanţei patrimoniului cultural şi principiile ocrotirii valorilor au fost integrate în educaţia şcolară. Distrugerea fizică a vitraliilor în urma modificărilor de stil. Rolul puterii politice Nu numai atitudinea, pornirea pătrunsă de neştiinţă, ignoranţă este capabilă să distrugă în mod eficient. Este bine cunoscut faptul că stilurile artistice, în alternanţa lor continuă, ajung la un nivel - considerat a fi — superior, prin negarea valorilor spirituale şi materiale întruchipate de clădiri şi opere de artă anterioare. Această transformare poate fi însoţită de distrugerea fizică parţială ori chiar integrală a operelor de artă, a clădirilor existente. Vitraliile fragile, sensibile la efecte fizice şi chimice, sunt primele care cad victime acestor valuri de transformări. Belgia, Olanda, Franţa şi Germania au fost ţările care s-au revoltat pentru prima dată împotriva compoziţiilor opalescente ale vitraliilor realizate în stil Art Nouveau. Cu doar câteva decenii după execuţia lor, mare parte a fost socotită drept iară valoare, comună, produsă în masă şi nefolositoare. Această criză a valorilor a ajuns să distrugă vitraliile împreună cu clădirile care le-au adăpostit. în revenirea eticii, judecăţii de valoare denaturate, alterate, într-un stadiu de echilibru, capătă un rol important factorul temporal. Până în anii'80, în Europa, s-a format o viziune, o concepţie obiectivă privind judecarea operelor de artă încadrate în marile curentele stilistice de la graniţa dintre cele două secole — opere în stil Art Nouveau, secesionist, Jugendstil, Art Deco. Comerţul american cu opere de artă recunoaşte valoarea estetică şi de comoară a acestor opere, înainte de proprietari. Au achiziţionat la preţuri mici vitraliile, geamurile decorative destinate pieririi, distrugerii, împreună cu alte opere de artă şi de artă aplicată. în mod caracteristic, prima carte cu ilustraţii color prezentând vitraliile germane Jugendstil, editată în Republica Federală Germania la sfârşitul anilor 70, nu a fost scrisă de un istoric de artă ci de o pereche, soţ şi soţie, amândoi profesori, prezentând cele mai frumoase opere descoperite de ei pe parcursul unor călătorii de culegere. Cartea a avut un impact deosebit asupra opiniei publice, după care şi specialiştii s-au repezit pe subiect. în Ungaria, în perioada apartenenţei la blocul sovietic, ideologia oficială a impus defavorizarea gustului, simţului estetic manifestat de clasa civilă germană faţă de Art Nouveau. Judecata de valoare oficială - realismul socialist - a fost dictată de restrângerile politice. în această epocă numeroase vitralii şi tavane de sticlă multicolore realizate în stil secesionist sau istoricist au fost sparte la dispoziţia autorităţilor, intervenţiile fiind calificate drept renovări. Casa scării din clădirea de locuit de pe strada Bâthori, Budapesta, sectorul V, proiectată în stil Art Nouveau de Emil Vidor, a fost decorată cu compoziţii de vitralii bogat colorate, până în anii 80/ întreprinderea pentru Administrarea Imobilelor din Capitală a dispus printr-o singură ’’semnătură” renovarea clădirii aflate în proprietatea statului, intervenţie care a debutat - în ciuda protestelor manifestate de locatari - cu spargerea vitraliilor colorate, păstrate integral şi aflate în stare de conservare foarte bună. Astăzi doar subdiviziunile geamurilor ne sugerează eventuala poziţie a bordurilor şi a compoziţiilor figurative, reprezentând scene cu animale şi păsări. Au existat şi cazuri mai norocoase, când geamurile şi decoraţiile de sticlă colorată nu au fost distruse sub pretextul renovării clădirilor. începând cu anii 90, vechii chiriaşi au devenit proprietarii a numeroase clădiri din centrul capitalei, iar multe geamuri decorative, ansambluri întregi din anumite clădiri au fost restaurate pe baza analogiilor păstrate. Fragmentele lipsă au fost completate prin reconstituirea parţială sau integrală a pieselor. Cu toate că aceste geamuri conţin multe detalii ipotetice, prin aparenţa lor de ansamblu redau interioarelor atmosfera de odinioară (foto 5.). Retrospectivă istorică. Salvarea valorilor în prima jumătate a secolului al XlX-lea Reprezentările spaţiale tridimensionale ale Renaşterii au început să restrângă rolul vitraliilor în clădiri, urmând ca în Epoca Barocului să fie complet alungate din interioarele supradimensionate. Pictura pe sticlă, realizată pe 2 Gerle et al. 1999. 125
