Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)

Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai

suprafeţe plane, a supravieţuit prin urmărirea stilului şi tehnicii minuţioase a picturii de şevalet şi a picturii pe porţelan. Desfiinţarea vechilor ateliere a condus la uitarea artei tradiţionale a vitraliilor. în locul vitraliilor nimicite de distrugerile de proporţii ale actelor de vandalism, era necesară executarea unor ferestre noi în biserici, palate sau instituţii publice, pentru închiderea şi protejarea fizică a acestora. Au debutat cercetări pentru a descoperi şi a interpreta vechile reţete; necesitatea acestor căutări a fost prilejuită şi de oportunitatea restaurării vechilor vitralii medievale ajunse într-o stare de conservare precară, pre­cum şi de completarea adecvată a fragmentelor dispărute datorită degradării naturale a materiei. A fost nevoie de efectuarea multor experimente în vederea redescoperirii tehnicilor vechi dar şi a sticlei de calitate bună. Există cazuri în care completarea adăugată în secolul al XIX-lea se află în prezent într-o stare de degradare mai avansată decât părţile originale, medievale. Astfel s-a îndeplinit principiul vizibilităţii la aceste intervenţii. în anul 1827 regele Ludovic I. înfiinţează Königlichen Glasmalerei-Anstalt3 (foto 4.). în scurt timp în Europa apar ateliere de pictură pe sticlă pentru a îndeplini cerin­ţele.4 în Franţa, la Sevres, se înfiinţează un institut sub conducerea lui Viollet-le-Duc, în care sunt create vitra­lii într-un stil puritan, cu influenţe stilistice ale goticului. Situaţia economică şi politică a favorizat finalizarea cate­dralelor gotice, a căror construcţie s-a întrerupt cu secole în urmă. Alături de multe alte exemple, în această epocă şi-a căpătat şi domul din Köln aspectul actual impozant, cu două turnuri. Cu prilejul construcţiilor şi reconstrucţiilor ample au fost completate şi vitraliile pierdute, cu opere concepute în spiritul noilor principii. Părţile originale păstrate în registrele superioare ale bisericilor, care nu au fost afec­tate de gloanţele vandalilor, au servit ca punct de plecare, analogie pentru compoziţii, cromatică, metode şi tehnici de pictură şi încadrare în rame de plumb precum şi pentru multe alte detalii de execuţie (foto 5.). Uneori s-a ivit şi şansa de a realiza reconstrucţia vitra­liilor distruse; în cazul în care s-au regăsit desenele colo­rate originale, realizate pe carton, acest lucru este posibil pe baza analogiilor referitoare la materialele şi tehnicile de execuţie. în lipsa unor informaţii concrete, distingerea diferenţelor dintre perioadele de execuţie necesită obser­varea îndelungată a operelor, nu numai pentru privitorii laici dar şi pentru specialişti. întrucât vitraliile colorate modifică prin transparenţa lor atmosfera mediului în care se află şi implicit şi calitatea spaţiului interior, la recon­strucţia pieselor trebuie să ţinem cont de acest aspect dacă între timp funcţia clădirii a fost modificată. 3 Institutul Regal de Pictură pe Sticlă München. Glasmalerei 1993. 4 Mester 2000. Schimbări petrecute sub influenţa revoluţiei industriale - revenirea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea toate condiţiile erau îndeplinite pentru o a doua înflorire a artei vitrali­ilor. Materialele şi tehnicile noi, precum şi construcţiile arhitecturale inedite au asigurat elanul pentru executa­rea unor idei îndrăzneţe. Americanii au avut curajul să viseze şi au creat noua sticlă americană; Louis Comfort Tiffany a brevetat în 1895, sub denumirea de Tiffany Fav­­rile Glass, sticla opalescentă topită cu criolit, care evoca luciul, splendoarea pietrelor semipreţioase.5 Suportul teh­nic modem a făcut posibilă fabricarea sticlei de bună cali­tate în cantităţi semnificative. Noul material s-a răspândit într-un timp scurt. Fiind accesibilă şi din punct de vedere financiar, a ajuns la mulţi oameni, revoluţionând dintr-o dată arta vitraliilor, arta decorativă şi sticlăria arhitectu­rală. Suprafeţele colorate marmorizate, texturate marcant, au conferit efecte optice şi o picturalitate nemaipome­nită compoziţiilor de mare anvergură. în loc de sticlele închise, pictate în mod exagerat în stilul istoricismului6, s-au născut opere dezlănţuite, cu o atmosferă inedită. Acest material decorativ şi nobil a contribuit la crearea vitraliilor arhitectonice elegante, dezinvolte ale stilurilor Art Nouveau şi Art Deco. Construcţiile de mare anvergură au oferit nenumărate oportunităţi pentru exprimarea fru­museţii noului material. Avantajul, care i-a adus succese şi o înflorire într-un timp record, s-a întors în defavoarea acestui curent; după ascensiunea rapidă a fost uitat într-un timp la fel de scurt. Vitraliile, cu o strălucire intensă şi un aspect pătrunzător, au fost considerate improprii spaţiilor arhitecturale, prea colorate şi produse de masă. în prim plan au revenit stilurile unor epoci istorice. Eclectismul a dat naştere la numeroase opere în arta vitraliilor (foto 6.). Procesul transformărilor poate fi eva­luat pe baza pieselor păstrate. Cel de-al Doilea Război Mondial a provocat pierderi semnificative. Anumite opere au supravieţuit până în zilele noastre, păstrând amprenta deteriorărilor provocate de trageri cu armele de foc sau a deformărilor datorate presiunii atmosferice (foto 7.). în cazuri mai norocoase canaturile ferestrelor au fost demon­tate (Parlament, Banca Naţională Maghiară, Institutul Nevăzătorilor), ori câmpurile au fost eliminate, desprinse din suportul de chit (biserica Mátyás) şi remontate cu mici reparaţii după război. Mişcările, mutările au cauzat şi probleme. Elementele desprinse au fost numerotate doar în cazuri foarte rare, în primul rând din cauza acţiunilor efectuate în grabă. Fotografiile contemporane sunt foarte rare. Piesele au ajuns să fie remontate greşit în majoritatea cazurilor, ceea ce este în detrimentul autenticităţii opere­lor şi îngreunează munca de cercetare. 5 Paul 1987. 6 Mester 1999. 126

Next

/
Thumbnails
Contents