Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
a fost lipită de marginile mesei. Acesta a fost stratul termoizolant. Pasul următor a fost aşezarea peste aceste straturi a crepelinului cusut pe mărimea steagului9, fixând-o şi pe aceasta între două benzi adezive, lipind-o de marginea mesei la fiecare 10 cm. Şi al doilea strat de crepelin a fost aşezat peste aceasta. Parafina topită în bain-marie a fost aplicată pe zonele florilor brodate, cu ajutorul pensulei (foto 10.). S-a optat pentm bain-marie pentru ca parafina să rămână maleabilă cât mai mult timp şi să se poată păstra aproape de punctul său de topire10 fără să se încălzească mult prea tare. Experimentele prealabile au arătat că folia separatoare poate apăra îndeajuns straturile originale de căldura parafinei şi cum nu am avut la dispoziţie sistem de exhaustare a fost de evitată folosirea solvenţilor. După mai multe zile de muncă cele două straturi de crepelin ’’lipite” între ele de parafină au fost introduse în baia de vopsire (foto 11.). Vopsirea realizată de obicei la 60°C nu s-a putut aplica în acest caz din cauza parafinei, astfel în loc de 20 de minute, baia de vopsire a durat o oră şi jumătate într-o baie rece şi cu pH 4 ajustat cu acid tartric. în unele locuri parafina a crăpat în urma mişcării în baia de vopsire, astfel colorantul a putut ajunge la crepelin. Deşi de aproape aceste mici linii bordo se pot observa, ele nu deranjează aspectul de ansamblu, întrucât prin zonele rămase nevopsite decoraţiunile brodate apar strălucitoare. Cu micile inexactităţi ale metodei baticului, această metodă a dat rezultatele cele mai estetice şi cele mai apropiate de original. îndepărtarea parafinei a avut loc mai întâi prin metode mecanice cu multă grijă pentru a nu leza crepelinul. După care a urmat călcarea între hârtii absorbante la temperaturi scăzute şi în final o imersare în benzină pentm înlăturarea oricărei urme de parafină chiar şi dintre fire. Crepelinul s-a putut reaşeza prin presare după o nouă umezire. în pasul următor steagul a fost fixat întins pe plăci de polistiren expandat acoperite în prealabil cu folie termorezistentă. Crepelinul a fost aşezat conform decorului şi lipit din nou de marginea mesei, apoi s-a fixat în câteva puncte prin coasere cu ajutorul unui ac curb şi cu fire netoarse de mătase bordo. După aceasta totul a fost întors în aşa fel încât crepelinul să fie dedesubt. A urmat conservarea rupturilor cozii de rândunică, prin coaserea lor de crepelin cu cusături de fixare la fiecare 8 mm. Pe suprafaţa steagului a fost aşezat celălalt strat de crepelin vopsit şi s-a fixat prin coasere cu fire netoarse de mătase conform decorului şi liniilor de îmbinare (foto 12.). însă acesta nu a fost de ajuns - crepelinul nu se mula frumos pe suprafaţa steagului, de aceea cele trei straturi au fost fixate între ele cu cusătură de însăilare de 7cm lungime, la distanţe de 5 cm, paralel cu presupusa direcţie de atârnare (foto 9 Steagul a fost mai lat decât lăţimea de ţesere a crepelinului, de aceea a fost necesară îmbinarea lui. Şi steagul a fost îmbinat original din mai multe bucăţi, de aceea soluţia cea mai puţin vizibilă părea aşezarea îmbinărilor pe linia îmbinărilor originale. 10 47-67 °C. https://hu.wikipedia.org/wiki/Paraffin. 13.). Această fixare i-a conferit ţinută crepelinului, astfel acesta nu s-a mai încovoiat şi alipindu-se stratului original a devenit invizibil. în cazul steagului Sf. Iosif după experimentările cu o reţea de cusături de însăilare mai rară, părea necesară o fixare la min. 5 cm pentm că altfel crepelinul nu se mula adecvat pe stratul original, rezultând astfel ’’pete” neclare (înceţoşate). Ca parte a conservării prin coasere, în unele cazuri este necesară completarea textilei originale. La steagul Sf. Iosif se puteau observa două lacune foarte mici, de nici 0,5 cm2. Completarea lor a fost necesară doar din punct de vedere estetic. în aceste cazuri s-au răsucit fire netoarse de mătase pe un petec de hârtie potrivit lacunei, după care, acest mănunchi de fire astfel obţinut a fost fixat de crepelinul de sub steag cu cusături de prindere (foto 14.). Nu a fost nevoie de o fixare mai stabilă întmcât petecul a fost acoperit de celălalt strat de crepelin. în cazul steagului Madona s-a ivit opţiunea de a reinsera textilele de completare din intervenţiile anterioare, dar acestea erau mult prea groase comparativ cu materialul de bază original, ceea ce pe termen lung ar fi dăunat textilei suport originale, deci aceasta nu s-a putut lua în considerare. Astfel lipsurile au fost completate cu o mătase mai subţire. Pentm ca trecerea dintre original şi petece să nu fie prea vizibilă, petele au fost tăiate pe forma lacunelor, iar marginile au fost franjurate. Completările au fost fixate în câteva puncte mai întâi de crepelin şi apoi, prin cusături de prindere, au fost fixate şi de steag. Şi în acest caz petecul a fost inserat între cele două straturi de crepelin, aşadar marginile franjurate nu au reprezentat o problemă. în cazul steagului Sf. Florian, contrar planurilor prealabile, nu a fost necesară inserarea între cele două straturi de crepelin. La acest steag rupturile inscripţiilor pictate şi ale decoraţiunilor au apărat transversal probabil din cauza contractării liantului în urma îmbătrânirii. în zonele pictate nu s-a putut lucra cu acul curbat, de aceea s-a putut opta doar pentm lipire. Nici una din componentele amestecului pe bază de Mowilith11 propus de literatura de specialitate nu s-a putut procura din comerţ, de aceea s-a optat pentru un adeziv pe bază de acetat de polivinil, numit Planatol, acesta având putere de aderare adecvată, fiind în acelaşi timp şi destul de elastic. A fost nevoie de o suprafaţă cu aderenţă, un suport subţire şi flexibil şi totuşi destul de rezistent. Aceasta s-a putut obţine prin tratarea crepelinului de mătase cu adeziv în felul următor: pe o folie s-a aplicat un strat de adeziv peste care s-a aşezat mătasea păstrând direcţia fibrelor. După uscare s-a putut ridica cu uşurinţă de pe folie pentm a fi călcată pe suprafaţa dorită. La rupturi s-au aplicat aceste bucăţi de crepelin tratate cu adeziv, în petece care depăşeau cu câte un cm dimensiunea rupturii, croite pe forma motivului pictat (foto 15.). Aceste petece erau apoi fixate prin călcare cu o spatulă 11 Tímámé Balázsy Á. 1991. pp. 79-111. 108
