Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
Starea de conservare (foto 4.) Textila de bază era slăbită, decolorată, suprafaţa ei fiind foarte murdară, prăfuită. în treimea de jos materialul s-a sfâşiat în mai multe locuri, perpendicular pe direcţia fibrelor, în lungimi de 20-30 cm. Dintre aceste rupturi, unele au fost cusute cu cusături mari, ceea ce a dus la încreţirea materialului. Franjurile de la margini s-au desprins în mai multe locuri. Stemele pictate, inscripţiile s-au păstrat în stare bună, deşi au devenit puţin rigide. 3. Steagul Sf. Florian, 1883 (foto 5.) Din damasc pe jumătate din mătase6, original de culoare bordo (în prezent este decolorat într-un auriu patinat), cu modele florale, croit în formă de coadă de rândunică, steagul are două feţe pe un suport comun, în mijloc cu un tablou dreptunghiular pe ambele feţe. Pe una din feţele tabloului central este reprezentat Sf. Florian alături de Sf. Sebastian, în partea stângă a celeilalte feţe îl vedem pe Isus cu fierarul de odinioară, iar în dreapta Sf. Ecaterina de Siena. Tabloul central este înconjurat pe textila-suport cu o decoraţiune aurie în forma frunzelor de dafin. în partea superioară, aproape în întreaga lungime a steagului se poate citi o inscripţie aurie: „S. FLORIAN&:SEBASTIAN. ORATE P.N. 1883:” respectiv pe cealaltă faţă: „18. DIE ERSAME SCHMID U. WAGNER ZU F.T.86.” în vârfurile cozii de rândunică sunt aplicate discuri de soare (patru în total) înconjurate de vrejuri vegetale, executate asemănător celor descrise mai sus. Steagul este decorat la margini, precum şi în jurul imaginii centrale cu şnur decorativ ţesut şi cu franjuri, iar vârfurile cozii de rândunică cu câte un cuicure. Dimensiuni: 255x140 cm. Datarea: 1883 (Pe baza inscripţiei de pe steag). Starea de conservare (foto 6.) Textila suport era murdară, prăfuită, deformată, cu zonele pictate foarte deteriorate, fragilizate, aceste degradări fiind şi mai accentuate la capătul vârfurilor. în aceste zone au fost inserate petece de pânză pictate auriu, conform decoraţiei, ele fiind lipite cu benzi adezive pentru fixarea straturilor fragilizate, desprinse, cu scopul îmbunătăţirii aspectului steagului. Culoarea bordo originală s-a decolorat într-un auriu patinat. Ciucurii s-au păstrat în stare bună, doar s-au deformat puţin şi suprafaţa lor a devenit murdară. Paşii generali în restaurarea steagurilor în ultimii ani au apărut mai multe articole privind tematica restaurării steagurilor.7 Pe baza acestora, paşii generali ai restaurării steagurilor sunt următorii: 6 Urzeala damascului este din mătase, iar băteala din bumbac. 7 Cs. Kottra 1998., Flury-Lemberg 1988., Katkóné Bagi 1994., Lakiné Dr. Tóth 1992., Miilei 1997., Stalmájer 1996., Tímámé Balázsy Á. - Eastop, D. 1998. pp. 148-156., 252-257., 258-264. L Descoasere: desprinderea steagului de pe catarg, desprinderea imaginii centrale de pe textila suport şi - în cazurile unde este indicat — îndepărtarea intervenţiilor anterioare, respectiv desprinderea şnururilor, franjurilor şi a ciucurilor. 2. Curăţire: uscată, apoi umedă şi uscare în stare fixată. 3. Conservare prin coasere: de obicei se inserează între două straturi de mătase transparentă (crepelin) cu fire de mătase netoarse şi ac curbat. 4. Restaurarea imaginii pictate (desigur de către un restaurator de pictură) 5. Reasamblarea: reaşezarea la locul original a imaginii pictate în stare restaurată, fixarea şnururilor, a franjurilor şi în final a ciucurilor. Studiul de faţă urmăreşte prezentarea experienţelor în urma restaurării steagurilor mai sus descrise fără descrierea paşilor generali, prezentând doar acele intervenţii şi experienţe pe care autoarea le-a considerat demne de menţionat din anumite puncte de vedere. Descoaserea în restaurare este mereu o mare întrebare în ce grad să fie desfăcut obiectul. în cazul tuturor celor trei steaguri se dorea respectarea principiului minimei intervenţii, de aceea franjurile de la margine nu au fost demontate. în acele locuri unde textila suport a fost deteriorată, iar din cauza şnururilor şi franjurilor ar fi fost greu de accesat, s-a optat totuşi pentru desprindere pe porţiunile afectate - în cazul steagului Madona, respectiv pe toată lungimea elementelor steagului - în cazul steagului Sf. Iosif, unde toate franjurile au fost desprinse. Pentru a putea reaşeza ulterior toate elementele la locul lor original, au fost fixate prin coasere cu aţă de bumbac albă etichete inscripţionate, la ambele capete ale franjurilor, respectiv pe textila suport. Acest marcaj a fost necesar datorită faptului că pe alocuri franjurile nu ajungeau de la un capăt la celălalt al textilei, şi dacă nu erau marcate, reaşezarea lor era imposibilă. De asemenea a fost necesară şi descoaserea şnururilor decorative din jurul picturilor centrale, precum şi însemnarea lor. Picturile dreptunghiulare centrale se puteau demonta doar după descoaserea şnururilor decorative din jurul lor. Pictura centrală a steagului Madona, cu chenarul neregulat, era înconjurat pe ambele feţe de un şnur ţesut din fire metalice. Pentru ca textila suport să se deformeze cât mai puţin în timpul curăţirilor, demontarea şnururilor a avut loc doar înainte de începerea conservării. Astfel datorită şnumlui decorativ, textila şi-a păstrat şi în stare umedă forma sa originală şi s-a putut fixa foarte uşor pe tiparul desenat în stare uscată. A fost foarte importantă păstrarea mărimii şi formei originale. Pictura centrală se poate refixa prin găurile de coasere originale doar dacă forma şi dimensiunile corespund găurii decupate din textila suport. în astfel de situaţii, şi cea mai mică deformare ar duce la imposibilitatea reasamblării obiectului. 106
