Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
Similitudini si diferente 5 5 - experienţe în urma restaurării a trei steaguri de la catedrala din Szombathely Rebeka Nagy Introducere Steagurile cu două feţe pe suport comun sunt mereu o mare provocare pentru restaurator. Studiul de faţă conclude experienţele restaurării a trei steaguri de la catedrala din Szombathely. Toate cele trei steaguri ale catedralei provin din sec. al XIX-lea, cu două feţe pe un suport comun. Starea lor s-a degradat de-a lungul timpului şi - pe baza mărturiilor - au suferit deteriorări şi în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste deteriorări au fost tratate într-o oarecare măsură, dar intervenţiile neprofesionale au dăunat textilelor originale slăbite, astfel încât restaurarea lor a devenit de actualitate. Restaurarea picturilor de pe steaguri a fost realizată de András Gyarmati. Restaurarea textilelor a fost executată de autoare şi pentru ajutorul acordat le revin mulţumiri lui Judit Nagy, Orsolya Kántor şi Aladár Hesztera. Prezentarea steagurilor 1. Steagul Madona, 1813 (foto 1.) Steagul în formă de coadă de rândunică din damasc de mătase1 bordo, cu modele de crin şi garoafă, cu două feţe pe aceeaşi textilă, are pe ambele feţe o pictură de mijloc în chenar baroc. Una din picturi o reprezintă pe Maica Domnului tronând pe lună şi un nor, în braţe cu Pruncul. Cealaltă pictură îl reprezintă pe evanghelistul Luca rezemându-se pe taurul culcat în spatele lui.1 2 3 Imaginea de mijloc a fost fixată de textila-suport a steagului cu un şnur decorativ din fire de argint aurite. Textila de bază a fost decorată pe alocuri cu buchete de flori brodate în relief cu fire de argint aurite. Mijlocul florilor a fost decorat cu paiete. Steagul este decorat de jur împrejur cu franjuri din fire de argint aurit. ’ Dimensiuni: 172x150 cm Datare: 1813 (pe baza inscripţiei picturii). 1 Identificarea firelor textile s-a realizat cu microscopul polarizant al Universităţii de Arte al Ungariei. Mulţumiri pentru această posibilitate pentru Várfalvi Andrea. 2 Imagine identificată de pictorul-restaurator, Gyarmati András. 3 Identificarea firelor metalice s-a realizat cu metode micro-chimice. Descrierea stării de conservare (foto 2.) Steagul prezenta urme de murdărie superficială pe toată suprafaţa, era prăfuit şi puţin decolorat. Textila suport era slăbită de-a lungul hampei, în anumite puncte lângă imaginea centrală şi pe toată suprafaţa vârfului inferior al cozii de rândunică, prezentând şi rupturi. In această zonă lipseau aproape în întregime firele de urzeală. între cele două vârfuri ale cozii de rândunică au încercat repararea rupturilor şi zonelor lipsă prin aplicarea diferitelor petece. Franjurile, şnururile, brodările, paietele s-au păstrat în stare bună, suprafaţa lor prezentând urme de coroziune şi murdărie. 2. Steagul Sfi Iosif, 1864 (foto 3.) Damasc de mătase4 de culoare bordo, cu caracter baroc, modele de garoafa şi crin, de formă dreptunghiulară, marginea inferioară segmentată în patru fâşii, cu două feţe pe un suport comun, pe ambele feţe purtând câte o imagine pictată. Pe una din feţe este reprezentat Sf. Iosif cu Pruncul în braţe, într-un chenar oval, în fundalul din spatele lor este reprezentată scena ’’fuga în Egipt”5 iar pe cealaltă, tot într-un chenar oval, figura lui Noe rugându-se, în fundal cu arca în construire. Alături de imaginea principală, pe o parte vedem stema Ungariei cu sfânta coroană aurită, iar pe cealaltă o stemă cu aceleaşi volute dar reprezentând unelte de dulgherie. Ambele steme se repetă şi pe cealaltă faţă a steagului. Pe ambele feţe, imediat în zona de suspendare pe toată lăţimea, pe o lăţime de aproximativ 20 cm din materialul pliat, se poate citi un text aurit: „18 S. JOSEPH ORA PRO NOB1S. 64.”, respectiv „FAC TIBI ARCAM DE LIGNIS LAEVIGATIS gen.C.6.V.14.” Imaginea de mijloc a fost încadrată cu un şnur decorativ cu franjuri, ţesut din mătase bordo. Acelaşi şnur s-a folosit şi la marginea inferioară segmentată. Aici fiecare colţ este decorat cu câte un ciucure, cu miez de lemn. Astfel de ciucuri sunt şi la fixarea pe hampă, deci în total 12 bucăţi. Dimensiunea: 262x204 cm Datarea: 1864 (Pe baza inscripţiei de pe imagine) 4 Identificarea firelor textile s-a realizat cu microscopul polarizant al Universităţii de Arte al Ungariei. 5 Imagine identificată de pictorul-restaurator, Gyarmati András. 105
