Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
aiului de completare s-a realizat pe o hârtie ”de piele”24, pe care vălul japonez a fost tratat cu un strat de metil-celuloză densă şi uscat liber la aer. Adezivul a impregnat vălul kozo formând peliculă pe ambele feţe ale acestuia, activarea căreia se putea realiza cu o soluţie alcool-apă 1:4 aplicată cu pensula. Desprinzând acesta de pe hârtia ”de piele” s-a obţinut un material flexibil, transparent, cu suprafaţa mată, care prezenta proprietăţile aşteptate de la materialul de completare ’’insesizabil”25, dar stabil. Operaţia cea mai migăloasă şi care a necesitat cel mai mult timp a fost consolidarea zonelor deteriorate ale hârtiei. Din cauza tensiunii26 din umbrelă în stare deschisă, materialul de consolidare impregnat era de mai multe ori tensionat, se trăgea, ceea ce îngreuna apropierea marginilor rupturilor. Pe lângă acesta era foarte greu să se realizeze în aer fixarea consolidantului flexibil din toate direcţiile. Am sprijinit în contralumină suprafeţele care urmau a fi tratate cu folie flexibilă de poliester pe care am fixat marginile rupturilor îndepărtate cu magneţi şi cleme. în cazul rupturilor verticale (paralele cu nervurile) apropierea şi fixarea marginilor era mai uşoară, întrucât prin legarea capetelor nervurilor de bambus cu fire de aţă s-a putut diminua distanţa dintre nervuri (foto 18.). Pentru o legătură mai sigură am lipit la marginea rupturii benzi "auxiliare” înguste din văl japonez, cu ajutorul cărora filele puteau fi aşezate mai uşor la locul potrivit. Din interior hârtia a fost fixată şi de latura nervurii cu un nou strat de film adeziv în formă de L (foto 19.). Completările pierderilor la nivelul cupolei de hârtie s-au realizat parţial cu hârtie japoneză polimerizată în prealabil, conform tehnicii originale, cu un amestec de uleiuri 1:4 ulei de in şi ulei de tung. Hârtia japoneză a fost mai întâi vopsită maro cu coloranţi direcţi. Pentru a evita suprapunerea straturilor la margini, completările au fost croite pe dimensiunea exactă a lacunelor sau puţin mai mici. Fixarea lor s-a realizat cu vălul japonez tratat cu filmul de adeziv, întrucât prin această ’’dublare” s-a putut realiza o legătură mai sigură. A fost important ca la completări să nu rămână găuri între completare şi marginile lacunelor prin care lumina poate trece, dar datorită stării tensionate a obiectului la unele completări se vedeau dungi luminoase foarte fine. Aceste lipsuri le-am completat cu o pastă de metil-celuloză densă şi fibre de văl japonez. în ceea ce priveşte întreaga cupolă, lipsurile nu erau multe, astfel modelul repetitiv pictat a fost uşor de recon24 Am încercat pregătirea filmului de adeziv pe folie PE, hârtie siliconată şi folie de polipropilenă cu suprafaţa neuniformă, dar toate au dat ca rezultat un film foarte lucios. La hârtia tip piele a trebuit să fim atenţi doar la formarea unui strat destul de gros, pentru că acesta s-a putut desprinde uşor după uscare de pe suprafaţa hârtiei şi a avut suprafaţa mată. 25 în contralumină culoarea i-a scăzut puţin transparenţa vălului japonez şi se putea vedea puţin pe hârtia uleioasă, de aceea suprapunerea filelor cu strat de adeziv trebuia evitată. 26 Dacă obiectul nu ar fi fost lipit în stare deschisă, probabil nici nu s-ar fi putut împinge inelul de deschidere glisant deasupra arcului. stituit; retuşul s-a realizat cu acuarelă neagră pe suprafaţa completărilor de hârtie japoneză (foto 20.). Culorile sensibile la apă au fost protejate cu hidroxipropil-celuloză dizolvată în alcool. Reconstrucţia Completarea şi reconstrucţia împletiturii a fost importantă atât din punct de vedere structural, cât şi din punct de vedere estetic, întmcât ea fixează elementele structurale dar are şi funcţie decorativă. La completări s-a folosit aţă de bumbac, care s-a trecut peste tot cu fir dublu. Firele de fixare temporară folosite pe parcurs, au fost îndepărtate la urmă. Fragmentele originale de păr uman, păstrate în orificii, le-am înnodat - printr-un nod tip laţ - de aţa de bumbac cu ajutorul firelor de mătase. Reconstrucţia urmăreşte direcţia originală de împletire a firelor, care la bază era întreruptă în mai multe locuri. Capetele libere ale firelor rupte au fost completate prin înnodare, iar în zona de mijloc a fost necesară refacerea împletiturii unde aceasta lipsea (foto 21-22.) în urma tratamentelor umbrela şi-a recăpătat forma originală, structura devenind suficient de stabilă. Completările integrante contribuie la aspectul estetic unitar al obiectului (foto 23-26.). Hajnalka Fábián-Tóth Artist restaurator hârtie-piele Muzeul Colegiului Reformat - Debrecen 4026 Debrecen, piaţa Kálvin nr 16. E-mail: thajnalka.art@gmail.com BIBLIOGRAFIE BARCELOUX, Donald G. (2008): Medical Toxicology of Natural Substances: Foods, Fungi, Medicinal Herbs, Plants, and Venomous Animals. John Wiley & Sons, Inc., New Jersey. BROWN, Karen - KEELER, William (2005): The History of Tung Oil. In: Wildland Weeds, Winter, 2005. Vol. 9, No. 1 (Ed.: Brown, K.), Florida Exotic Pest Plant Council (FLEPPC) és a Southeast Exotic Pest Plant Council (SE-EPPC), Gainesville, Florida, pp. 4-6. CHIANG-KWOH, Yen (1943. Oct.): The Tung Region of China. In: Economic Geography, Vol. 19, No. 4. (Ed.: James T. Murphy), Clark University, Worcester, Massachusetts, pp. 418-427. DR. KOVÁCS Lajos, szerk. (1962): Lakk és festék zsebkönyv. Műszaki Könyvkiadó, Budapest. KRONTHAL, Lisa (1997): Conservation of Chinese shadow puppets from the Anthropology Collection of the American Museum of Natural History. In: Objects Specialty Group Postprints, Vol. 5. (Ed. Greene, V. - Neuman, L), The American Institute for Conservation 103
