Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
la partea superioară a elementelor de colţ nr. 6 şi 13 ale comişei, a fost amplasată o bandă de fier forjat, pe care s-au aşezat - spre spatele şemineului - ţigle întregi, iar spre faţadă, jumătăţi de ţigle. Peste acest strat s-a aplicat un strat de tencuială de chirpici, obţinut din lut şi paie, care s-a păstrat în stare relativ bună. Hornul Partea superioară a racordului la hornul situat în afara zidului sacristiei, s-a realizat din ţigle tencuite la partea superioară, aşezate pe două bare de fier de aproximativ lxlcm. în racord s-a acumulat şi s-a depus o cantitate semnificativă de deşeuri organice şi anorganice, formată din crengi, diferite fire vegetale, un pui de cioară mumificat, precum şi din rămăşiţe de fagure de la o familie de albine (foto 8-9). Etapele de restaurare a şemineului Dezasamblarea, demontarea Pentru a restaura şemineul a fost nevoie de dezasamblarea parţială a acestuia (foto 10) An timpul dezasamblării am pus deoparte probe prelevate din diferite elemente, pentru analize de material şi analize dendrocronologice ulterioare. Având în vedere principiul minimei intervenţii, nu am demontat anumite părţi ale şemineului dinspre perete, în schimb, în măsura în care stabilitatea construcţiei ne-a permis, am demontat parţial cahlele din coloana a doua, respectiv coloana a treia, numărând de la perete. Curăţirea După dezasamblare a urmat curăţirea elementelor păstrate in situ, respectiv tăierea podelei în jurul şemineului. Scândurile tăiate le-am fixat cu şipci pentru a avea o rezistenţă mai bună. După aceea am acoperit şemineul cu folie nailon. Elementele demontate şi cele 19 fragmente păstrate sub scara de acces la etajul sacristiei, au fost restaurate în atelier. O mare parte din depunerile superficiale - în primul rând tencuiala lut, respectiv o parte din straturile de var - au fost îndepărtate prin curăţire uscată, mecanică, iar depunerile rămase pe suprafaţă după această etapă (var, mortar de var şi ciment, respectiv diferite reziduuri de ardere) au putut fi înlăturate doar după înmuiere (foto 11-14). Lipirea După curăţare, elementele s-au uscat, apoi, după selectarea şi potrivirea componentelor am început asamblarea, lipirea lor. în afară de două cahle de colţ, nici un element nu s-a păstrat întreg: după demontare chiar şi cele care au părut a fi intacte, s-au desprins în bucăţi. Un rol important în producerea acestor deteriorări îl are probabil şi tehnica de montare a şemineului: la partea inferioară cahlele au fost aşezate rost pe rost (în formă de reţea), iar la partea superioară cu legătură (rosturi alternate). Pe parcursul montării, pe partea interioară a peretelui, ramele cahlelor au fost legate, îmbinate între ele cu mortar de lut, căpătând aspectul unor nervuri. Pe parcursul timpului această legătură s-a dovedit a fi mai rigidă, mai tare decât cahlele. Astfel tensiunile create cu prilejul supraîncălzirii şemineului, au condus în general la crăparea, fracturarea cahlelor şi nu au cauzat desprinderea îmbinărilor dintre ele. Lipirile, completările mai mici, precum şi imitaţia de smalţ au fost realizate cu Paraloid B72 dizolvat în diluant nitro8 9 în concentraţie de 15-70%. Am optat pentru Paraloid B72, pentru că se poate folosi foarte bine atât la lipiri, cât şi ca strat de protecţie şi pentru integrare cromatică; este reversibil într-un procent ridicat, cu prilejul unor posibile conservări-restaurări mai târzii este uşor de îndepărtat. Soluţia poate fi colorată cu pigmenţi minerali pisaţi fin. Are proprietăţi adezive bune şi asigură o adeziune flexibilă. Nu crapă, indicatorul/coeficientul său de îmbătrânire este foarte bun. Unul dintre argumentele cele mai semnificative pentru folosirea răşinii sintetice Paraloid B72 a fost posibilitatea aplicării sistematice: pentru completarea, obturarea crăpăturilor am folosit Paraloid B72, în amestec cu argilă roşie/angobă; pe această suprafaţă se putea aplica fără compromisuri un amestec de Paraloid B72 şi caolin alb măcinat, peste care imitaţia de smalţ (foto 15-17).9 Paraloid B72 dizolvat în diluant nitro se solidifică relativ lent, de aceea până la solidificare am fixat elementele îmbinate cu bandă de mascare, respectiv cu un adeziv termoplastic. După lipire - unde a fost necesar - am umplut crăpăturile cu Paraloid B72 în concentraţie de 30%, colorat cu pigmenţi minerali conform culorii smalţului. Astfel, s-a realizat nu doar umplerea crăpăturilor şi integrarea cromatică, ci şi consolidarea, fixarea desprinderilor smalţului la stratul de angobă, respectiv de ceramică, de-a lungul crăpăturilor. Completare Pentru completarea lipsurilor mai mari, precum şi pentru completarea fragmentelor de cahlă am folosit un material compatibil cu cel original, o argilă refractară de culoare albă, degresată cu şamotă,10 fără conţinut de fier, cu o contracţie la ardere înjur de 1% (foto 18-20). Am ales această metodă de a realiza completările în tehnica originală, deşi execuţia este mai minuţioasă, pentru că în acest fel am putut crea cel mai unitar, mai armonios aspect între completări şi elementele originale. în plus, completarea cu ceramică smălţuită - mai ales în ambianţa de monument istoric - este mai rezistentă în timp, decât ghipsul, care ar fi fost o altă variantă pentru completare. 8 Paraloid B72: copolimer de acrilat de metil şi metacrilat de etil. Producător: Rohm and Haas Company, USA. Dizolvant nitro, producător: S.C. Sarcom, Rm. Vâlcea, România. 9 Folosirea diferitelor materiale cu parametrii tehnici, fizici şi chimici variaţi, datorită schimbării diferite ale acestora, pot determina accelerarea îmbătrânirii şi degradarea bunului cultural. De acest lucru am ţinut în cont în timpul conservării şi restaurării. 10 Pasta nr. 435: conţine 40% şamotă şi 60% lut alb, gradul de contactare este sub 0,3%. Acesta este important pentru ajustarea potrivită a completărilor la piesele vechi. Temperatura de ardere este de 960 °C. 174
