Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

logia acestora din observaţiile făcute pe parcursul relevării şi dezasamblării.5

Degradări în urma uzurii funcţionale

Studierea piesei, precum şi dezasamblarea ei au scos în evidenţă faptul că în trecut şemineul a fost supraîncălzit în mod regulat. Acest fapt este dovedit de arderea mortarului de lut folosit la asamblarea cahlelor, căpătând o culoare roşie. Nervurile de la ramele cahlelor, respectiv lutul dintre acestea s-a colorat în roşu în urma arderii, nu doar la suprafaţă, ci şi în profunzime (foto 3). Probabil din aceste cauze s-a produs crăpătura dintre cahlele din partea dreaptă a şemineului. Şansa apariţiei crăpăturii putea creşte şi prin faptul că diferenţa de temperatură dintre plăcile învecinate era probabil cea mai semnificativă în această parte: reacţia la căldură, precum şi grosimea faţadei construite din cahle şi a spatelui sobei, construit din cărămidă, diferă. Pentru a acoperi şi a repara aceste degradări, s-au aplicat tencuieli de chirpici sau văruiri.

Degradări în urma factorilor externi

Podeaua de sub picioarele de lemn ale vetrei s-a surpat. Acesta s-a produs datorită surpării pământului, putrezirii podelei şi a grinzilor de talpă sau chiar în urma schimbării pardoselii. Din această cauză vatra, respectiv partea din faţă a platformei s-a dislocat de asemenea. Axa deplasării, înclinării coincide în mare parte cu axa piciorului de cărămidă din mijloc, respectiv cu faţada şemineului. Podeaua şi grinda de talpă de sub picioarele din partea stângă au suferit atac de fungi, s-au degradat, prin urmare picioarele de lemn şi-au pierdut funcţia. Mişcarea pardoselii a produs deteriorări mai ales pe partea dreaptă, cărămizile stratului de izolaţie de pe platforma vetrei s-au deteriorat, s-au crăpat şi s-au rupt mai ales pe această latură. Tot aici s-a rupt o bucată din grinda de lemn, dar care s-a păstrat. Ulterior, au încercat să egalizeze denivelările podelei prin sprijinirea picioarelor, respectiv introducerea penelor. S-a tencuit golul creat între perete şi şemineu în urma dislocării, înclinării acestuia. Această intervenţie nu a adus rezultate satisfăcătoare, întrucât şemineul se înclina în continuare, fisura din dreapta s-a lărgit la partea superioară la 0,5-1 cm, la mijloc la 2-2,5 cm, iar la partea inferioară la 3-3,5 cm. Atunci cahlele deplasate, dislocate, crăpăturile, fracturile, respectiv golurile create pe cupolă (acoperiş) s-au fixat, s-au tencuit cu un mortar de ciment şi var. Pe cupolă (acoperiş) şi la cornişă s-a aplicat un singur strat de mortar, pe când la cahlele din partea dreaptă s-au aplicat două straturi de mortar. între straturile din partea dreaptă se pot observa urme de fum şi funingine, prin urmare, se poate presupune că între ultimele două reparaţii cu mortar s-a mai folosit şemineul.

Probabil din cauza înclinării şemineului, respectiv accentuării crăpăturii din partea dreaptă, a fost zidită jumă-5 în Transilvania au fost înregistrate mai multe cutremure de mare anvergură după data posibilă de construire a şemineului de teracotă (1800+/- 10 ani). Szász 2013.

taté din gura focarului, îngustând astfel deschiderea originală de mărimea a trei ori trei cărămizi la lăţimea a două ori două cărămizi,6 7 ca să scadă tensiunea care cade pe peretele lateral şi să creeze un suport mai bun pentru peretele din faţă, şi de asemenea pentru a fixa faţada înclinată, respectiv pentru a scădea cantitatea de fum care intra în încăpere. Stabilitatea oarecare a şemineului se datorează, în parte, şi acestei intervenţii ulterioare, prin care s-a zidit acest sprijin din cărămidă.

Pe parcursul uneia dintre intervenţiile ulterioare elementele de coronament situate deasupra cornişei au fost lipite cu mortar în poziţie întoarsă. Stratul de mortar a ajuns în unele zone la 3-4 cm, acesta contribuind la stabilitatea peretelui din dreapta şi a marginii superioare a şemineului.

Starea de conservare a faţadei

Toate elementele de coronament de pe faţadă, patru elemente de cornişă, precum şi 12 cahle lipseau, în afară de câteva fragmente. S-a pierdut colţul cahlei de colţ din cornişa de mijloc, acesta fiind completat cu mortar de ciment. Sub cornişa mediană, respectiv deasupra focarului îngustat s-au montat benzi de fier forjat, care prezentau un strat gros de coroziune, dedesubtul căruia pe alocuri se observa coroziune locală în puncte. Pe cornişa superioară s-a montat de asemenea o bandă de fier forjat, paralel cu faţada; sub aceasta, partea superioară a unei cahle de colţ din coronament, s-a desprins.

Starea de conservare a pereţilor laterali

Peretele lateral drept al şemineului este format în mare parte din cahle înglobate sau acoperite cu mortar de var şi ciment, aplicat în strat gros (foto 4-5). Cahla de colţ şi elementul de mijloc din rândul al doilea s-au rupt, s-au desprins. Crăpătura de aproximativ 2-4 cm a fost completată cu mortar. Smalţul / glazura cahlelor este în stare bună.

Pe partea stângă doar elementele de colţ dinspre faţadă au fost îmbinate cu peretele lateral. La dezasamblarea cupolei (acoperişului) s-a observat o crăpătură de circa 4 cm în structura peretelui, dar aceasta a fost reparată cândva, şi de atunci nu s-a produs o crăpătură nouă, respectiv nici reparaţia nu s-a desprins de perete (foto 6-7).

Cupola (acoperişul) / coşul de captare a fumului

Nivelul cupolei (acoperişului) la fel ca şi faţada, au coborât faţă de nivelul iniţial cu aproximativ 4 cm, în special în zona de mijloc, precum şi pe partea dreaptă (foto 2). în urma intensificării mişcării peretelui lateral din dreapta, sub stratul de tencuială de lut, o parte din ţigle s-a spart, o altă parte a căzut în focar. Lipsurile şi crăpăturile au fost completate local cu mortar aplicat în start gros.

Stratigrafia cupolei (acoperişului) era următoarea:

6 Aprox. de la 84x42 cm la 56x28 cm.

7 La colţul dintre partea superioară a peretelui şi hom, respectiv peretele bisericii.

173