Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

Experienţe privind restaurarea evantaielor textile sensibile la apă

Andrea Várfalvi

Evantaiul ca instrument de facilitare a mişcării aerului1 era cunoscut încă din antichitate în toată lumea. Ca accesoriu vestimentar în Europa şi-a atins apogeul în sec.

XVIII-XIX. în această perioadă este ornamentul ţinutei doamnelor elegante dar poartă şi înţelesuri simbolice în limbajul dragostei.2

Din punct de vedere al formei şi al materialelor, evantaiul prezintă multe variaţiuni. Din punct de vedere structural poate consta dintr-un element plan cu un mâner (evantai plan), din spiţe pliabile (evantai cu spiţe)3 sau din spiţe acoperite cu unul sau mai multe materiale plane.4 Mânerul rigid şi spiţele pot fi confecţionate din material organic sau anorganic, iar materialul plan poate fi piele, hârtie, pergament sau textil.

Restaurarea evantaielor textile întâmpină multe dificultăţi din cauza materialelor componente sensibile la apă. Studiul prezintă compoziţia, cauzele şi formele de manifestare a degradărilor, respectiv posibilităţile şi limitele conservării evantaielor textile cu spiţe pliabile din sec. XIX-XX. Concluziile prezentate se bazează pe experienţa proprie a autoarei, respectiv pe cazurile întâmpinate în anii precedenţi în practica de predare.'

Structura evantaielor textile pliabile

Baza evantaielor textile pliabile o constituie spiţele rigide, în general spiţele alungite se îngustează spre capătul acoperit de material, dar există şi exemple, când tocmai invers, baza este mai îngustă şi spiţele se lărgesc către exterior. Prima şi ultima spiţă, aşa-numitele spiţe de încheiere, de obicei se confecţionează din acelaşi material, pe când spiţele intermediare pot fi compuse din materiale de bază diferite.6 Un astfel de exemplu este acel tip, la care spiţele intermediare în partea inferioară sunt realizate din fildeş sculptat, iar partea superioară de sub celălalt material este realizată din lemn învelit în hârtie. Spiţele de încheiere sunt ornamentate pe toată suprafaţa lor, iar la spiţele inter-1 Mişcarea aerului serveşte la răcorire şi la alungarea insectelor.

2 începând din sec. al XIX-lea limbajul de semne al dragostei era foarte strict reglementat de codul etic, Mehner 2000

3 Aşa-numitele evantaie „brisé”.

4 Aşa-numitele evantaie „folding”.

5 Au avut loc restaurări de evantaie în cadrul predării la Universitatea de Arte a Ungariei şi în cadrul Cursurilor de Formare pentru Asistenţi în Conservare a Bunurilor Culturale organizate de Muzeul Naţional al Ungariei.

6 Materialul de bază al spiţelor poate fi bambus, lemn, metal, os, piele, scoică, carapace de ţestoase, chitină, celuloid.

mediare ornamentul se limitează de obicei doar la zona de la nivelul celuilalt material. Ornamentul se realizează în tehnicile adecvate diferitelor materiale de bază prin sculptare, strunjire, băiţuire, lăcuire, pictare, aurire sau argintire cu foiţe, respectiv prin intarsie sau inserare de elemente metalice, pietre semipreţioase. La realizarea evantaielor, mai întâi sunt asamblate spiţele aduse la forma dorită şi ornate, ele fiind fixate la bază cu un nit sau şurub.7 Elementul în formă de U de sub nitul de prindere,8 serveşte la suspendarea sau la broşarea obiectului.

Materialul plan de deasupra spiţelor, aşa-numita faţă a evantaiului se poate realiza dintr-unul sau mai multe materiale textile cusute între ele. Textilele pot fi confecţionate din materiale diferite, obţinute prin tehnici diferite.9 Textilele croite la formă şi pliate se fixează de spiţe prin lipire10 11 şi/sau coasere. în cazul din urmă, firele sunt trecute prin găuri. Materialul textil poate fi apretat,11 textila devenind astfel mai rigidă, conferindu-i o ţinută mai bună. Pentru decorarea stofelor sunt multe posibilităţi. La dantele modelul suprafeţei este gata format de la confecţionare.12 Aspectul ţesăturilor poate fi îmbogăţit prin pictare,13 imprimare,14 brodare, prin aplicarea paietelor, mărgelelor, a penelor sau a florilor artificiale, respectiv prin combinarea acestora. Omarea textilei poate avea loc atât înainte cât şi după montarea pe spiţe.

în cazul în care sub materialul de faţă şi spiţe există încă un material textil, decorarea textilei are loc după montarea pe spiţe. Astfel firele de fixare pătmnd prin ambele textile, fixând cele două straturi între ele, respectiv spiţele între cele două textile, formând astfel un plan dublu.15

Versoul, adică zona de sub spiţe poate fi decorat sau nedecorat.16 De multe ori, această textilă de dublare dispa-7 Nitul se confecţionează de obicei din metal sau os, iar şurubul din metal.

8 Materialele folosite la confecţionarea mânerului sunt: lemn, metal (în mare parte cupru) sau os.

9 Printre materiale se numără bumbacul, mătasea şi materialele sintetice. Textilele se pot confecţiona prin ţesere de tip pânză sau atlas, sau prin croşetare.

10 La lipirea fundalului se foloseşte în primul rând amidon şi clei.

11 Apretul este preparat în general din amidon.

12 Dantela poate fi realizată manual (cusut, croşetat sau cu ciocănele) sau cu maşina (dantele realizate mecanic, tul)

13 Majoritar acuarelă, guaşă sau tempera.

14 Gravură, litografie.

15 în acest caz materialele fundalului sunt de obicei mătăsuri de acelaşi tip: subţiri, transparente, cu o ţesere uşoară de tip pânză.

16 Versoul este de obicei bumbac sau mătase, cu legătură tip pânză, ornamentat prin pictare.

158