Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
Fig. 1. Structura evantaiului pliabil compus din mai multe straturi. re în urma uzurii, prezenţa ei fiind dovedită doar de câteva fragmente păstrate local. Putem întâlni şi exemple, când între faţă şi verso se inserează încă un strat. Această căptuşeală de hârtie pliată conferă rigiditate, o ţinută mai bună evantaiului. Straturile textile şi hârtia sunt fixate între ele cu benzi înguste de tivire1 lipite la baza şi la marginea superioară a obiectului (fig. /). Benzile de hârtie sunt de multe ori pictate în aur sau argint. Evantaiele cu un singur strat sunt de multe ori netivite. De mânerul evantaielor sunt deseori fixate panglici,17 18 şnururi, acestea din urmă terminându-se uneori în ciucuri.19 Cauzele degradărilor Degradările evantaielor pot fi provocate şi de combinarea diferitelor materiale de bază, unul dintre ele provocând descompunerea celuilalt component. Astfel, de exemplu apretura aplicată textilelor subţiri, uneori translucide ce formează planul evantaiului, poate deveni acidă de-a lungul timpului, fragilizând materialul textil. Căptuşeala de hârtie de calitate slabă20 dintre straturile textile se brunifică în urma îmbătrânirii, îşi pierde rolul de rigidizare, deteriorează straturile textile învecinate. Coroziunea ornamentelor metalice poate păta atât textilele, cât şi spiţele. Evantaiele se deteriorează inevitabil şi prin uzura lor. în urma mişcării continue, diferitele materiale sunt expuse în continuu degradărilor fizice. Dacă spiţele subţiri, rigide se rup, pot rupe textilele fixate de ele, firele folosite la fixarea ornamentelor, respectiv straturile de hârtie, provocând pierderi de material. în urma închiderii şi deschiderii 17 Benzile de tivire pot fi din hârtie sau textile (ţesute sau croşetate). Lipirea lor se efectuează de obicei cu acelaşi adeziv cu care se lipeşte fundalul de spiţe. 18 Panglicile pot fi din mătase, bumbac, sau materiale sintetice, cu diferite tipuri de ţesere. 19 Ciucurii de mătase, bumbac sau material sintetic de la capetele şnururilor pot fi cu sau fără miez de lemn. 20 începând cu secolul al XIX-lea hârtiile sunt de obicei acide din cauza tehnologiei de execuţie. evantaiului, atât hârtia cât şi textilele slăbesc în zonele plierii, se rup sau se formează cracluri în straturile picturale. Asemănător altor obiecte de uz, şi evantaiele au fost deseori reparate. Din păcate de multe ori aceste intervenţii au provocat alte daune prin materialele sau metodele neadecvate. Firele de coasere a rupturilor fiind prea groase, pe lângă efectul estetic nefavorabil, pot deteriora şi fizic materialul prin găurile produse de acul folosit, prea gros. Adezivii sintetici folosiţi la reparaţii cu timpul devin insolubili, se brunifică, se rigidizează, fragilizând suportul organic.21 La benzile adezive gen Scotch, mult preferate în zilele noastre, prin evaporarea solvenţilor, liantul se fixează adânc în suportul textil sau de hârtie, lăsând în urmă pete maronii greu solubile, ce nu pot fi îndepărtate. Evantaiele protejate, păstrate cu acest scop în poziţie închisă, se deteriorează şi ele datorită tensiunilor ce se manifestă în zona muchiilor. Pe lângă procesele mai sus menţionate, diferite animale (viermi, insecte, rozătoare) şi microorganisme, respectiv condiţiile de mediu nefavorabile (temperatură, umiditate, lumină vizibilă şi raze UV) pot şi ele provoca descompunerea evantaielor. Scopul restaurării Scopul restaurării evantaielor este în primul rând acela de a consolida static/structural obiectul slăbit, care în acelaşi timp contribuie şi la îmbunătăţirea aspectului estetic al obiectului. Pe lângă înlăturarea intervenţiilor anterioare neadecvate, poate fi necesară şi îndepărtarea unor materiale de bază ce provoacă deteriorări, dacă acestea nu poartă informaţii istorice sau de istoria tehnicii de confecţionare şi executarea intervenţiei de îndepărtare nu prezintă riscul unor noi deteriorări. Pe lângă acestea, un alt scop este îndepărtarea produşilor de îmbătrânire şi stabilizarea chimică a elementelor cu pH modificat. în decursul lucrărilor, un scop important reprezintă prevenţia (conservarea preventivă), prevenirea unor noi deteriorări, asigurarea condiţiilor de mediu şi de păstrare adecvate.22 Investigaţii Asemănător altor bunuri culturale, şi în cazul evantaielor intervenţiile trebuie precedate de investigaţii privind materialele componente şi tehnica de confecţionare. Identificarea materialelor componente, a ornamentelor, apreturilor, adezivilor, respectiv determinarea gradului de degradare, a /»//-ului, diferitele teste de solubilizare şi probele de curăţire, toate contribuie la realizarea proiectului de restaurare şi la alegerea materialelor şi metodelor de restaurare adecvate. în nenumărate cazuri nu se pot realiza investigaţii pentru determinarea exactă a materialelor componente, în aceste cazuri probele de solubilizare ajută la alegerea intervenţiilor de restaurare adecvate. 21 Várfalvi 1999. 22 Magen 2010. p. 105. 159
