Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
multe ori nu au fost adâncite pentru acest scop. Cotorul poate fi rotunjit sau drept. Invelitoarea poate fi din piele întreagă sau parţială, decorată moderat ori fără decor. Aceste legături nu ocupă un loc semnificativ, remarcabil în arta legăturii de carte, deşi executanţii şi posesorii s-au străduit să împodobească aceste piese prin aurire, prin aplicaţii de hârtie, forzaţuri colorate, prin vopsirea şniturilor, prin poansonare şi mai rar prin montarea ferecăturilor de cărţi mai simple (foto 6-10). Cele două tipuri de legături prezentate, cea neferecată, cu coperţi de hârtie şi cea ferecată, cu scoarţe de lemn, acoperă în decursul secolului al 19-lea şi cartea cea mai semnificativă a slovacilor evanghelici, denumită Tranoscius. Aceste cărţi cu denumirea populară „Biblie tăut” nu sunt biblii, ci cărţi de cântece bisericeşti. Denumirea provine din numele autorului colecţiei de psalmi Juraj Tranovszky. Prima ediţie din 1636 din Levoca, a fost urmată de mai mult de 170 ediţii, iar de la sfârşitul anilor 1700 a fost publicată aproape anual, chiar şi în mai multe ediţii, la Bratislava, Pesta, Buda, Pestbuda, apoi Budapesta, datorită popularităţii crescute a cărţii. Prezintă un limbaj ceh slovacizat şi un scris cu litere gotice. Cartea s-a compus din două sau trei părţi cu un număr variabil de cântece. Conţinea părţile Cithara şi Phiala Sanctorum, iar ultima parte, denumită Pijdawek, nu a fost neapărat inclusă în carte. Aceste tipuri de legături le regăsim şi pe cărţile de dimensiuni mai mici cu cântece funerare, aşa-numitele Funebrale. Pe cărţile de cântece cu scoarţe de lemn, şi nu numai pe cele ale slovacilor evanghelici, au apărut aplicaţiile metalice mai simple şi închizătoarele turnate deja în prima parte a secolului al 19-lea şi au rămas să fie utilizate în forme variate până la începutul următorului secol (foto 10). Până în momentul de faţă nu există date exacte referitoare la locul executării legăturilor, respectiv la distribuţia lor în funcţie de religie, însă se poate afirma faptul că ferecături similare se găsesc nu numai pe cărţile de cântece bisericeşti ale evanghelicilor, dar şi pe cele ale reformaţilor. Pe cărţile de cântece catolice se găseşte în general o ornamentaţie diferită, probabil şi din cauza dimensiunilor mai reduse ale cărţilor. Cărţile de cântece slovace au fost folosite nu doar la biserică, ci au fost răsfoite şi utilizate frecvent şi acasă. Familiile evanghelice au avut în posesie, au dăruit, au moştenit ori au colectat mai multe exemplare de Tranosciusuri, câteodată le-au şi înmormântat împreună cu defunctul. In aceste cărţi se găsesc note în limba slovacă şi maghiară, care se referă în special la familie şi la posesor, dar şi la schimbarea posesorului în familie. De multe ori sunt trecute şi numele copiilor născuţi, data căsătoriei şi a decesului înrudiţilor (foto 11-12). Notiţele aparţin de cele mai multe ori unor mâini nepricepute şi arată declinul treptat al limbajului slovac la sfârşitul perioadei, determinat probabil în parte de şcolarizarea în limba maghiară. Legăturile tipice, decorate bogat cu ferecături au apărut pe cărţi de cântece bisericeşti doar la mijlocul secolului al 19-lea, la Békéscsaba şi în împrejurimi, ca o manifestare a modei locale, legate cu precădere de cultura ţărănească, mai puţin de cea burgheză. Aplicaţiile metalice strălucitoare au avut un rol reprezentativ şi de protecţie, şi au demonstrat aprecierea cărţii de către posesori. Folosirea, utilizarea legăturilor coincide cu schimbarea obiceiurilor populare, cu îmbogăţirea cromatică a porturilor populare, determinată de înstărirea lentă a ţărănimii şi de apariţia materialelor, vopselelor şi mărfurilor fabricate industrial. Amprenta acestor schimbări o întâlnim pe legăturile de cărţi cu perle din Debrecen. Moda acestui tip de legătură a persistat abia 50 de ani, timp în care numeroase cărţi, peste zece mii de piese au fost prevăzute cu coperţi acoperite aproape în întregime cu ferecături. In perioada respectivă există în continuu aplicaţii metalice unice, variate (foto 13), realizate probabil de un anumit meşter, însă în cele mai multe cazuri au fost alese formele care au fost la modă (foto 14-21). Cu ocazia ordonării, aranjării legăturilor studiate, s-au diferenţiat mai multe grupuri şi perioade. Fiind vorba despre un tip de ferecătură de scurtă durată, se observă mai mult existenţa concomitentă a formelor, decât succesiunea acestora. în studiul prezent ferecăturile de cărţi nu pot fi examinate în mod detaliat, de aceea sunt prezentate doar formele cele mai caracteristice ale acestora. Ferecăturile au fost aplicate de multe ori pe cărţi utilizate deja de mult timp şi în general nu se adaptează la decoraţia originală a legăturii, fapt ce se observă pe cărţile acoperite cu aplicaţii metalice perforate. Ferecăturile au fost montate adeseori cu ocazia remedierii legăturii. Din această cauză găsim diferenţă mare între data editării cărţii şi data1 poansonată pe aceasta. Aplicaţiile metalice au fost executate de legători de carte locali, stabiliţi de multe ori în sate, în speranţa unor venituri mai bune; dar intră în calcul probabil şi legători de carte şi tăuţi itineranţi care prelucrau sârma şi au trecut prin zonă. Ferecăturile au fost realizate cu instrumente şi tehnici simple, reduse la număr. Poansonarea s-a efectuat cu câteva unelte de perforat, iar pentru tăierea plăcii au folosit foarfecă de tablă. Pe partea dorsală a plăcii metalice au fost trecute liniile de ghidare pentru realizarea ornamentelor bombate (în relief), în timp ce punctele adâncite (poansonate) au fost marcate în prealabil pe faţa plăcii (foto 22-23). Ornamentaţia, întotdeauna identică pe coperta anterioară şi pe cea posterioară, se compune din nişte motive simple, cum sunt punctul, semicercul, inima sau cercul. Pe legături au poansonat adeseori numele posesorului şi data aplicării ferecăturilor. Această dată corespunde doar în cazuri excepţionale cu data editării cărţii. Datorită faptului că până în momentul de faţă nu s-a găsit pe legături o datare anterioară anului 1850 şi ulterioară anului 1910, aceste două date marchează perioada de utilizare a acestor aplicaţii metalice. Numele poansonate sunt abia descifrabile, se vede că liniile cifrelor au fost trasate de mâini nepricepute. Rar găsim o inscripţie atât de frumoasă cum este cea cu numele Adamik János pe una dintre legături Sub fotografii figurează întotdeauna data editării. 154
