Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
(foto 24). Rămâne o enigmă, cum a acceptat posesorul acea legătură la care inscripţia a fost trecută invers, cu capul în jos (foto 25). Răspândirea ferecăturilor a fost destul de rapidă şi foarte schimbătoare. Acest fenomen se observă pe numeroase legături, la care ferecaturile au fost schimbate după scurt timp, iar urmele acestora s-au păstrat pe suprafaţa învelitoarelor de cărţi (foto 16, 26). Pe plăcile metalice putem descoperi alte urme ale remedierilor, pe una de exemplu a fost aşezată o bucată nouă de placă metalică, probabil cu scopul de a ascunde numele vechiului posesor (a treia legătură a imaginii 18). Cu ocazia aplicării învelişului metalic au schimbat adeseori pielea de pe cotor, aflată în stare degradată, uzată (foto 27). Circumstanţele şi lipsa cunoştinţelor profesionale au rezultat de multe ori piese grosolane, insuficient prelucrate. Cu ocazia împodobirii legăturilor, au introdus, au aplicat adeseori sub zonele perforate, substraturi colorate: imagini imprimate, ori hârtii colorate şi decupate (foto 28). Pe piesele mai vechi sau considerate a fi mai vechi, realizate de anumiţi legători de cărţi într-un stil aparte, ferecăturile sunt fixate prin cuie de alamă de dimensiuni mici. Insă, în general, s-au folosit nituri executate pe loc din benzi de alamă în formă de pâlnie (foto 29). Vârful puţin curbat al niturilor apărea pe partea exterioară a coperţilor, în timp ce capul aplatizat a ieşit pe partea interioară a coperţilor (foto 30). Locul niturilor a fost perforat în prealabil, urma circulară a poansonului de perforat se observă pe locul niturilor lipsă. Specificul acestor legături de cărţi constituie benzile metalice care acoperă cotorul şi care se învârt înjurai inelelor în formă de 0 (foto 31-32). Verigile au fost executate din plăci de alamă, iar inelele, aproape fără excepţie, din fier. Benzile pot fi dispuse uniform, dar şi grupate; în unele cazuri urmăresc nervurile, în altele cazuri nu (foto 31). Capetele aplicaţiilor metalice au fost pliate pe marginea coperţilor în mai multe feluri. Mai rar au fost pliate simplu pe scoarţele cărţilor şi eventual fixate prin cuie, dar în general au fost îndoite în aşa fel încât să acopere propriul material (foto 33). In cazul celor mai vechi legături ale tăuţilor s-au păstrat formele simple de închizătoare cu cârlig, sau variaţiile acestora, la care ştiftul a fost executat din placă metalică şi apoi fixat pe scoarţa cărţii (foto 34). Această modă a dus la apariţia unui nou tip de închizătoare. încuietoarea lipsită de curea a fost executată din placă rigidă de fier, pe care au învelit-o în placă subţire de alamă. Partea de început a închizătorii a fost rulată şi această parte cilindrică s-a fixat pe cantul scoarţei, asigurând închiderea cărţii. închizătoarele au fost rar împodobite, dar la cele mai multe piese, în special pe cele lungi, se găseşte o decoraţie în formă de nervură. Cele de dimensiuni mai reduse au fost pregătite pentru Funebrale mai subţiri şi prezintă o formă plană şi mai simplă (foto 35). închizătoarea, asemănător benzilor, se învârte înjurai inelelor din fier şi se fixează fără curea pe scoarţă, prin intermediul unei balamale şi nituri metalice (foto 36). învelişurile metalice, aplicate fie pe legături mai simple cu coperţi de hârtie, fie pe coperţi de lemn, împreună cu elementele păstrate ale legăturilor, alcătuiesc legăturile specifice ale tăuţilor. Din această cauză trebuie menţionate încă două elemente ale legăturii. Unul îl constituie forzaţul, care prezintă adeseori o ornamentaţie colorată în culori aprinse (foto 37), dar se extind şi forzaţurile unicolore, adeseori de calitate slabă. Al doilea element caracteristic este şnitul cărţilor. Şniturile colorate, ornamentate şi poansonate similar cu aplicaţiile metalice, se observă pe numeroase legături, şi se pare că ar fi fost pregătite pentru legăturile originale, anterioare învelişurilor metalice (foto 38). într-adevăr, pe şniturile cărţilor editate mai târziu nu se mai găseşte niciuna dintre tehnicile amintite, dar păstrarea forzaţurilor originale ne sugerează faptul că acestea au ieşit lent din modă. întocmirea studiului a fost susţinută de Biblioteca Naţională Széchényi prin asigurarea zilelor de cercetare. Fotografiile şi deserturile prezentate au fost efectuate de către autoare. BIBLIOGRAFIE BERTÓK Bertalan: A 370 éves Tranoscius emlékkönyve, Békéscsaba, Békés Úti Közösségi Flázak, 2008. Magyar Néprajzi Lexikon, III. szerk.: ORTUTAY Gyula, Budapest, Akadémiai kiadó, 1980. Megvetés és önbecsülés, Igaz történet Üstfoltozóról, Drótostótról, Teknőscigányról, kiállítási vezető Néprajzi Múzeum, 2014. Szlovákok Békéscsabán, szerk.: KRUPA András, Békéscsaba, 1980. TÁBORI György: A rézveretes Tranoscius: a magyarországi evangélikus szlovákok régi, vallásos énekeskönyve, Békéscsaba, a Békés Megyei Tanács Végrehajtó Bizottságának Tudományos-Koordinációs Szakbizottsága, Fekete könyvek kultúrtörténeti sorozat, 6,1986. TÓTH Zsuzsanna: A Magyarországon élő evangélikus szlovákok rézveretes kötései. In: Az identitás forrásai. Hangok, szövegek, gyűjtemények. Bibliotheca Scientae & Artis, Budapest, Országos Széchényi Könyvtár, Gondolat kiadó, 2012. pp. 247-263. Zsuzsanna Tóth Restaurator artist hârtie-piele Restaurator carte Biblioteca Naţională Széchényi 1043 Budapesta str. Aradi 5. et. 2/15 E-mail: tothzsuzsanak@gmail.com 155
