Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
Rezoluţia imaginii rezultate depinde de dimensiunea fasciculului electronic primar incident pe suprafaţa probei, de volumul excitat generat în profunzime, sub suprafaţa probei, respectiv de energia particulelor / radiaţiei emise de probă. Electronii secundari (SE) Electronii secundari (SE) emişi de probă au energii mici, aceştia pot proveni doar dintr-un strat superficial al probei (1-10 nm), iar cantitatea lor depinde de gradul de înclinare a probei. Imaginea în electroni secundari (SEI) oferă informaţii în primul rând despre stratul superficial al probei, fiind utilizată în mod caracteristic pentru analiza morfologică a suprafeţei. Electronii retroîmprăştiaţi BE (TOP O şi COMP O) înregistrarea electronilor retroîmprăştiaţi, cu energii mari, se realizează cu detectori semiconductori, plasaţi în apropierea probei: deasupra (BEI-COMPO) sau lângă probă (BEI-TOPO). In detector se formează un curent electric proporţional cu cantitatea electronilor retroîmprăştiaţi (BSE); măsurarea acesteia oferă imaginea în electroni retroîmprăştiaţi. Comparaţia, interpretarea imaginilor obţinute este dezbătută pe larg de fizicianul Tóth Attila, în volumul 8-9 al revistei ISIS3. Măsurarea radiaţiei X emise de probă (şi analiza compoziţiei chimice) poate fi realizată cu ajutorul a două tipuri de spectrometre de raze X: 1. Spectrometru de dispersie a energiei (ED): măsoară şi afişează deodată întreg spectrul energetic în funcţie de energie. Este metoda mai simplă şi mai rapidă; 2. Spectrometru de dispersie a lungimii de undă (WD): analizând un singur cristal, profitând de reflexia Braggs, radiaţiile cu diferite lungimi de undă (energie diferită) sunt separate; astfel în detector ajung deodată doar radiaţiile emise la aceeaşi lungime de undă. Metoda este caracterizată de o rezoluţie energetică mai bună şi o limită de detecţie mai scăzută. Măsurătorile de raze X şi rezoluţia detectorilor ED au fost dezbătute de Tóth Attila4 în numărul 10 al revistei ISIS. 3. SEM-EDX în analiza textilelor arheologice Am experimentat posibilităţile utilizării metodei de analiză SEM-EDX în domeniul determinării fibrelor textilelor muzeale (în primul rând a textilelor arheologice), precum şi a componentelor anorganice. Identificarea fibrelor textile este posibilă şi prin stereomicroscopie sau eventual prin microscopie în lumină polarizată (în general pe baza aspectului longitudinal, mai rar pe baza secţiunii transversale). Majoritatea fibrelor naturale deţin „semnalmente” caracteristice, care ajută identificarea lor. In cazul fibrelor grav deteriorate sau des3 Tóth Attila L. 2009. 4 Tóth Attila L. 2010. compuse, această metodă nu permite identificarea exactă a materialului de bază al piesei. Succesul analizei de fibre este influenţat şi de materialele utilizate pentru ambalarea textilei sau a fragmentului de material textil. Rezultatele pot fi derutante dacă proba prelevată provine dintr-un loc în care în prealabil textilele au intrat în contact cu vată sau alte materiale fibroase, de asemenea, dacă proba de analizat este prelevată din zone de completări, reparaţii sau restaurări ulterioare. înainte de analizele instrumentale se recomandă studiul piesei / al fragmentului prin microscop optic / stereomicroscop pentru alegerea locului prelevării probei. Un alt domeniu de aplicare a SEM-EDX în situaţia noastră, este identificarea componentelor anorganice, care în cazul textilelor (colorate) pot fi coloranţi şi mordanţi anorganici, precum şi produşi de coroziune, depuneri. înainte de analiza textilelor arheologice am stabilit o gamă de probe de referinţă, la care am efectuat identificarea fibrelor şi analize de compoziţie elementală. Rezultatele obţinute au servit drept repere privind caracterizarea probelor arheologice. Analizele SEM-EDX au fost efectuate în laboratorul de analiză al Institutului pentru Cercetarea Lemnului din cadrul Facultăţii de Industria Lemnului, la Universitatea din Sopron. Tipul microscopului folosit este: HITACHI S- 3400N, cu analizator Bruker Quantax EDX {foto 1). Probele au fost preparate în laboratorul Centrului Naţional de Restaurare şi Formare a Restauratorilor din cadrul Muzeului Naţional din Budapesta. 3.1. Probe standard Probele de referinţă au fost preparate din textile moderne, de origine vegetală (bumbac, in, cânepă) şi animală (lână, mătase), pe care înainte de efectuarea analizelor leam fiert la 60°C, timp de 30 de minute, într-o soluţie de apă (apă de robinet) şi săpun, apoi le-am clătit. A urmat mordansarea probelor: fierberea la 60°C timp de 60 de minute, în soluţii de săruri (cu apă distilată) de o anumită concentraţie; în final textilele au fost clătite (în general timp de 10 minute, parţial în apă curgătoare). Gama de probe de referinţă conţinea 42 de probe. Pe fotografia nr. 2. se observă piesele folosite la analizele SEM-EDX (30 de probe). La mordansare am utilizat următoarele săruri metalice: clorură de staniu (SnCl,'2H,0), alaun (KA1(S04)2- 12H20), sulfat de cupru (CuS04 5H,0), bicromat de potasiu (K,Cr,07) şi sulfat de fier(FeS04:7H20). Marcarea standardelor: Textile: Gyl = lână, material neţesut (pâslă), Gy2 = ţesătură de lână, S = ţesătură de mătase, L1 = ţesătură de in, P = ţesătură de bumbac Mordanţi: TI şi T2 = KA1(S04)2- 12H,0, Cui şi Cu2 = CuS04-5H20, Fel şi Fe2 = FeS04 7H20, Sn = SnCl2-2H20, Cr = K,Cr207j KTLN = netratat (doar fiert) TI şi T2, Cui şi Cu2, Fel şi Fe2 marchează aceeaşi 115
