Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

sare metalică în soluţii de diferite concentraţii, preparate pe baza datelor din literatura de specialitate.

3.2. Analiza fibrelor la probele standard prin microscopie electronică de baleiaj

3.2.1. Fibre de origine vegetală-pe bază de celuloză

Bumbac • Bumbacul este unul dintre materiile prime folosite la cea mai largă scară în industria textilă; ansamblul fibrelor care învelesc sămânţa plantei de bumbac (Gossypium). Fibrele de bumbac au formă de panglică răsucită, lungimea fibrelor variază între 5-66 mm, cu diametru între 10-30 pm. în secţiune transversală fibrele coapte au formă de rinichi, cu lumen. în perioada de creştere fibra se dezvoltă într-un toc închis, motiv pentru care fibrilele ce alcătuiesc pereţii fibrelor, se răsucesc. Această formă spiralată este vizibilă pe imaginea microscopică a fibrei, în aspect longitudinal (foto 3). Fibra de bumbac elementară este formată dintr-o singură celulă. 90-96% din compoziţia chimică a fibrei de bumbac brut este celuloză; în cantităţi mici conţine şi proteine, ceruri, oxizi metalici, pigmenţi etc.

In • Fibra este extrasă din tulpina plantei de in (Linum usitatissimum); este fibră liberiană. Spre deosebire de bumbac, celulele elementare ale inului (lungimea celulelor este de 5-70 mm, diametrul de 8-60ţim) nu sunt independente, ci formează fibre (fascicule de fibre), în secţiune transversală au formă prismatică, poligonală. Aspectul longitudinal se prezintă sub formă de fire/mănunchi conice la ambele capete; se observă aşa numite dislocări, striuri transversale (foto 4). Fasciculele de fibre sunt legate între ele de polizaharide, răşini, gume şi alte materiale. Se compune din celuloză, 65-80%, ceruri, pectină, lignină, acizi organici, substanţe minerale etc. înainte de filare, fibrele liberiene trec printr-un proces de prelucrare cu scopul de a diviza mănunchii şi a separa cât mai bine firele.

Cânepă • Cânepa (Cannabis sativa) este o fibră liberiană de origine vegetală, formată - precum şi inul - din fibre asociate în fascicule fibroase. Fibrele sunt alcătuite şi în acest caz de celule elementare cu secţiune poligonală (având unghiuri mai rotunjite decât la in), cu lumen; capetele - în contrar cu inul - se lărgesc. Se observă şi aici striuri transversale. înainte de filare fibrele trec prin acelaşi proces de divizare pentru separarea fasciculelor fibroase, în urma căreia firele devin mai moi. Este un material rezistent. Compoziţia fibrei este asemănătoare cu cea a inului, cu un conţinut mai ridicat de lignină.

3.3.2. Fibre de origine animală -pe bază de proteine

Mătase • Termenul de mătase se referă în general la secreţia glandulară a larvei fluturelui de mătase (Bombyx mori). în faza de formare a coconului (gogoaşei), larva fluturelui de mătase extrudează din cele două glande sericigene acea secreţie, care la părăsirea glandelor se solidifică în contact cu aerul. Această secreţie glandulară este o soluţie

proteică suprasaturatată, în care, în urma presării, lanţurile polipeptidice ale fibroinei se situează paralel. Prin canalul excretor se extrudează două filamente de fibroină, sudate între ele şi învelite de sericină. Filamentul conţine 60-63% fibroină, 20-23 % sericină, lipide, răşini, substanţe minerale. în secţiune transversală are formă triunghiulară, rotunjită la unghiuri; laturile aproape plane ale filamentului reflectă lumina, fapt care le conferă luciul. Aspectul microscopic longitudinal nu are elemente caracteristice (foto 5).

în urma procesului de degomare, filamentele de mătase suferă pierderi de masă; pentru compensarea acestor pierderi (precum şi pentru îmbunătăţirea drapajului), se practică tratarea materialului degomat cu săruri anorganice, glucide, substanţe tanante, obţinând astfel mătasea îngreuiată.

Lână (şi păr) • Lâna este părul care acoperă corpul oilor (Ovis aries), formând o blană continuă. Proteina principală a lânii este a-cheratina, cu configuraţie elicoidală, în compoziţia căreia intră mai mulţi aminoacizi cu grupe laterale voluminoase, precum şi altele cu conţinut de sulf. Fibra de lână spălată conţine aproximativ 80% cheratină, 17% alte proteine, grăsimi şi diferite substanţe. Morfologic, se compune din trei părţi cu structuri celulare diferite: cuticulă (strat solzos), cortex (strat cortical), medulă (canal medular). în secţiune transversală are formă apropiată unui cerc. Fibra elementară se compune din numeroase celule, are un aspect cilindric, cu capete conice. Proprietăţi caracteristice ale fibrelor de lână sunt caracterul solzos al suprafeţei şi ondulaţia (foto 6). Compoziţia chimică a diferitelor tipuri de lână prezintă doar mici diferenţe, astfel identificarea lor este favorizată în primul rând de aspectul fizic.

3.3. Analiza compoziţiei elemen tale a probelor standard, netratate

Pe baza aspectului microscopic caracteristic fibrelor, am putut identifica fibrele textile pe probele de referinţă. La analiza prin SEM-EDX a probelor care nu au trecut prin procesul de mordansare, am efectuat analiza compoziţiei elementale a firelor provenind din materiale textile de origine animală sau vegetală; fiecare probă a fost scanată în două puncte. La firele proteice de origine animală, alături de carbon şi oxigen a apărut azotul şi sulful (la lână). Proteina din mătase conţine aminoacizi cu o concentraţie scăzută de sulf, element care nu a putut fi detectat. La fiecare probă apare calciul, care provine probabil de la apa de robinet, (vezi la procesul de pregătire a probelor: fierbere în apă de robinet). Aluminiul este probabil tot un element de impuritate, care provine din procesul de pregătire sau cel de mordansare a probelor (tabel 1).

3.4. Analiza compoziţiei elementale a probelor standard mordansate

Majoritatea coloranţilor de origine vegetală şi animală, regăsibili la textilele muzeale, sunt coloranţi de mordan-116