Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
O istorie bogată - un viitor optimist Zoltán Miklós în prezent chiar şi pentru instituţiile culturale una dintre cele mai interesante provocări o reprezintă activităţile menite să ocupe cu succes timpul liber al unor grupuri sociale cât mai diverse. Eficienţa distracţiei culturale este de necontestat, iar în această privinţă probabil că muzeele sunt cele care dispun de cel mai mare potenţial dacă îşi folosesc resursele în mod rezonabil. Datorită mobilităţii caracteristice zilelor noastre şi muzeele din oraşele mai mici trebuie să se ridice la aceleaşi aşteptări ca instituţiile muzeale modeme. De multe ori decalările ne trag înapoi către realitatea locală, totuşi tendinţele trebuie să rămână modeme. Exemplele pozitive din trecut, moştenirea materială aflată în proprietate şi dorinţa specialiştilor de a activa, pot reprezenta condiţii de proliferare, însă în lipsa deciziei rezonabile a celor care dispun de resurse nu putem vorbi de un viitor ideal realizabil. Colecţia muzeală a oraşului Odorheiu Secuiesc este predestinată chiar de istoricul acesteia să se dezvolte şi să devină o instituţie muzeală modernă. în condiţiile prezente putem să declarăm că suntem convinşi că ne aflăm pe drumul cel bun. Istoric Muzeul Haáz Rezső este muzeul de istorie locală, etnografie, artă şi ştiinţele naturii al regiunii Odorhei de odinioară (Udvarhelyszék). Conform repartizării administrative prezente regiunea de colecţionare a muzeului se limitează la părţile vestice ale judeţului Harghita. Putem urmări istoria colecţiei din a doua parte a secolului al 18-lea, astfel această colecţie este una dintre cele mai vechi colecţii muzeale similare ale Transilvaniei. Datorită faptului că în proprietatea noastră se află unele dintre obiectele demonstrative, vizuale (colecţii de obiecte vechi şi minerale, colecţii numismatice şi de ştiinţele naturii, bibliotecă, etc.) menţionate în cadrul Protocollum-ului {Rectorate Protocollum Bibliothecae Gymnasii Reform. Sz. Udvarhelyiensi inserviens connotandis) păstrat în moştenirea Colegiului Reformat - început în anul 1797 de rectorul Zilahi Sebes János şi continuat de Szigethy Gyula Mihály -, putem vorbi de continuitatea existentă între colecţia mică de obiecte vechi, antichităţi menţionată în cadrul primului Protocollum din anul 1797 şi colecţia muzeală prezentă. Conducătorii comitatului şi-au exprimat dorinţa de a realiza o colecţie publică în a doua parte a secolului al 19-lea. în ciuda multiplelor încercări, în anul 1894 s-a menţionat doar un muzeu „în curs de dezvoltare”, iar după pregătiri lungi a avut loc adunarea generală de constituire a Asociaţiei Muzeului Comitatului Odorhei la data de 10 septembrie 1902.' Datorită activităţilor organizate, asociaţia a strâns din ce în ce mai multe obiecte. Obiectele colecţionate au fost depozitate în sala de pe lângă aula Prefecturii. însă peste nu mult timp activităţile muzeale entuziasmate s-au oprit brusc. Mulţi dintre membri nu au fost de acord cu decizia ca asociaţia să predea colecţia constând din 1499 de obiecte Muzeului Naţional Secuiesc, în anul 1908. Tentativele de înfiinţare a unui muzeu au eşuat din cauza indiferenţei, lipsei de apreciere a valorilor şi din cauza nedeterminării administraţiei locale. în istoria muzeului din Odorheiu Secuiesc a jucat un rol important Haáz Ferenc Rezső, care a sosit în oraş în anul 1906 din regiunea Szepesség din Ţinutul de Nord al Ungariei. Tânărul talentat, terminându-şi studiile la Colegiul de Artă din Budapesta, şi-a depus candidatura pentru a fi un profesor de desen la Colegiul Reformat din Odorheiu Secuiesc. Tânărul profesor a venit în Ţinutul Secuiesc pentru un an şcolar, dar s-a simţit foarte bine la acest colegiu şi de aceea a mai rămas câţiva ani, după care în anul 1909 s-a mutat definitiv în oraş. Profesia de pedagog s-a aflat în strânsă legătură cu dezvoltarea muzeului etnografic. Fiind un inspector al internatului, apoi preşedintele acestuia, un profesor care împreună cu familia sa a locuit în internat, a avut un contact permanent cu părinţii elevilor din sate care au reprezentat sursele directe ale moştenirii materiale şi intelectuale ale regiunii Odorhei. Elevii au contribuit la colecţionare. Datorită cunoaşterii locului şi a entuziasmului lor s-au colecţionat multe obiecte, iar profesorul lor la sfârşit de săptămână, de multe ori a călătorit în sate mai îndepărtate cu căruţa.1 2 Pentru muzeul aflat în curs de dezvoltare, predarea noii clădiri a colegiului a reprezentat o circumstanţă favorabilă, iar în vechea clădire a şcolii s-a amenajat o sală cu mobilier pentru expoziţie, astfel după anul 1913 a fost deschis în faţa vizitatorilor. în timpul Primului Război Mondial colecţia colegiului aflată într-o dezvoltare continuă a rămas fără proprietar - dat fiind faptul că Haáz Rezső a fost activat ca artilerist -, iar colecţia de ţesături şi broderii a devenit destul de săracă. Odată cu reinstaurarea păcii a continuat colecţionarea obiectelor. în anul 1928 expoziţia a fost dezvoltată cu săli noi, în care - pe lângă obiectele etnografice din biserici şi din cimitire - au fost 1 Miklósi-Sikes 2002. p. 108. 2 Zepeczaner 1994. pp. 5-14. 108
