Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
Coroziunea şi posibilităţile de restaurare ale obiectelor damaschinate Pregătirea planului de restaurare a fost anticipată de studierea cauzelor de corodare ale obiectelor damaschinate, a proceselor de formare ale straturilor de coroziune41 şi a posibilităţilor de restaurare ale acestora. Pentm acest studiu am folosit surse de la secolul al 18-lea42, până în prezent. Metodele contemporane aplicate, le-am urmărit prin patru studii de cazuri.43 Dintre metodele vechi fac parte diferite tratamente cu chimicale, metoda originală de Krefting44, procese electrochimice, respectiv folosirea echipamentului de sablare, deja din 1913. Autorul articolului afirmă că multe obiecte incrustate au devenit victime ale experimentelor efectuate de-a lungul multor ani petrecuţi.45 Tratamentele cu chimicale sunt necontrolabile, în ciuda evaluărilor frecvente, mecanismul lor de acţiune nu este neapărat uniform pe întregul obiect damaschinat. Dezavantajul utilizării chimicalelor constă în faptul că nu pot fi îndepărtate total dintre straturile de coroziune discontinue şi neuniforme, nici prin clătire şi neutralizare. în aşa fel există pericolul de degradare al obiectelor, prin activitatea continuă a resturilor de chimicale rămase în obiect. Dezvelirea prin electroliză este periculoasă pentru incrustaţii, deoarece hidrogenul gazos format poate să desprindă coroziunea de pe suprafaţă împreună cu incrustaţiile. Coroziunea obiectelor incrustate este cauzată de diferite metale componente, care activează procese electrochimice, în urma efectelor umidităţii. De prima dată se corodează metalul suport executat din material mai puţin preţios, după care îi creşte volumul. Coroziunea formată în metalul suport înconjoară firele incrustate, pe care apoi le poate distanţa faţă de planul obiectului, datorită creşterii volumului. Incrustaţiile se pot desprinde cu timpul de pe suprafaţă, iar inciziile lor originale se deformează, devin neinterpretabile. După mai mult timp, stratul de coroziune cu incrustaţia înglobată poate să se desprindă de pe metalul suport. în cazul în care procesele de corodare ajung să afecteaze incrustaţiile, volumul metalului incrustat se creşte, iar forma originală a secţiunii transversale a firelor devine incertă. Dintre metodele descrise în studiile de cazuri se găseşte atât folosirea şlefuitorului micro, cât şi a echipamentulului de sablare. Datorită utilizării materialelor cât mai modeme, se găsesc în aceste articole diferite substanţe de consolidare, de lipire şi de protejarea suprafeţei. T. Bruder Katalin a afirmat deja în 1992 despre metoda şlefuirii 41 Báthy 1992. pp. 16-19. 42 Báthy 1992. pp. 16-19. 43 Bruder 1992. pp. 167-170, Báthy 1992. pp. 9-20, Horváth 1999. p. 108, Flatsker 2003. 44 Metoda dezvoltată în 1886 conţine folosirea acidului sulfuric diluat şi bandă de zinc, în loc de hidroxidul de sodiu şi folia de aluminiu, utilizate în zilele noastre. 45 Bom 1994b. p. 87. că ,.metoda şlefuirii trebuie să fie subtilizată, deoarece se văd urmele şlefuirii în lumină razantă, în ciuda neteziră6 Ne atrage atenţia în articolul respectiv asupra importanţei şi indispensabilităţii radiografiei la restaurarea obiectelor cu incrustaţii, care ajută la împiedicarea rezultatelor nedorite, grave ale îndepărtării „oarbe”.47 Pe baza interpretărilor radiografiilor afirmă că ornamentaţia se vede mai detaliat pe imagini, decât cu ochiul liber. în cazul obiectelor damaschinate, corodate total, incrustaţia transformată într-un produs de coroziune, este vizibilă pe imagini, în timp ce aceasta dispare după înlăturarea coro-48 ziunn. Tratarea obiectelor damaschinate nu poate fi realizată după o reţetă exactă, general valabilă, iar materialele menite să fie utilizate trebuie să fie alese de fiecare dată în raport cu obiectul respectiv. Plan de restaurare al perechii de faleră din Sződliget în primul rând a trebuit să decidem dacă intervenţia asupra discurilor este cu adevărat necesară, ori este deajuns să le conservăm în starea de conservare actuală. Pornind de la discuţiile avute cu muzeul deţinător, am ales restaurarea obiectelor, deoarece acestea nu oferau o imagine plăcută vizitatorilor, şi nu puteau fi cercetate de specialişti, nici pe baza imaginilor CT. Pornind de la literatura de specialitate, am considerat folosirea sablării cea mai potrivită soluţie pe discurile prezente, care a necesitat consolidarea obiectelor. Procesul de sablare am plănuit să urmărim prin microscop. înainte de intervenţie am efectuat experimente cu scopul de a putea alege substanţa cea mai optimă de consolidare, respectiv să definim mărimea şi forma potrivită de granule, precum şi presiunea adecvată. Am folosit pentru experimente bucăţi de fier corodate asemănător falerelor, însă rezultatele astfel obţinute au fost doar vagi, generale, deoarece nicio bucată nu a fost incrustată ori aurită. Restaurare Dezvelirea ornamentaţiei Procesul sablării l-am probat mai întâi pe un fragment mic al falerei incomplete (foto 16), deoarece stratul de incrustaţie menit să fie păstrat, a fost vizibil şi cu ochiul liber. în unele cazuri am remarcat reuşita metodei cu valori stabilite, experimentate (granulaţia, forma şi presiunea), însă în mare parte am constatat efectele negative ale intervenţiei asupra obiectelor. Aceasta s-a datorat faptului că aurirea, contrar aşteptărilor, s-a păstrat pe aproape toată 46 Bruder 1992. p. 169. 47 Bruder 1992. p. 169. 48 Bruder 1992. p. 169. 83