Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

suprafaţa incrustaţiilor. Granulele au desprins pe alocuri coroziunea de pe suprafaţă, fără degradarea stratului de aurire (foto 13), dar pe alte zone au zgârâit, ori au distrus pe acesta (foto 14). Experimentele suplimentare efectu­ate pe obiecte nu au oferit un rezultat pozitiv, nici prin schimbarea presiunii şi a granulaţiei, nici după consoli­darea fragmentului (foto 17), de aceea am exclus această metodă. Sablarea a fost o tehnică neadecvată pentru dez­velirea ornamentaţiei perechii de faleră, datorită prezenţei stratului de aurire. După încercări suplimentare am trecut în sfârşit la uti­lizarea aparatului de detartraj cu ultrasunete. Vârful de oţel original al aparatului a fost adecvat pentm îndepărtarea de pe aurire a produşilor ancrasate de coroziune ale fierului (foto 18). Preliminar, toate fragmentele au trebuit să fie consolidate cu scopul de a împiedica deteriorarea obiec­telor în urma vibraţiilor generate de aparat. Consolidarea s-a efectuat cu Paraloid B 72 în diferite concentraţii49 di­zolvat în amestecul acetonului cu toluol (1:1), în cameră vacuum, prin imersare. Dezvelirea ornamentaţiei a putut fi urmărit şi controlat prin microscop (foto 15). în decursul restaurării am folosit imaginile CT ale obiectelor, listate în mărimi reale, împie­dicând înlăturarea „oarbă” şi eventualele efecte negative ale acesteia. Cu scopul de a accelera procesul îndepărtării, subţierea stratului de coroziune al fierului s-a efectuat cu şlefuitor micro, aproape până la suprafaţa auririi. Apoi stratul subţire de coroziune rămas după şlefuire a putut fi uşor îndepărtat cu aparatul de detartraj cu ultrasunete. Praful de rugină format în decursul intervenţiei l-am îndepărtat de pe suprafaţă cu aer comprimat. Tratarea pieselor de fa­leră anterior restaurate s-a realizat cu aceeaşi metodă. Cu toate că la dezvelirea ornamentaţiei am studiat imaginile CT pe care apare incrustaţia de cupru în culoare deschisă, în realitate am urmărit nivelul auririi. în aşa fel am reuşit să descoperim zone unde pe baza imaginii CT nu s-a păstrat incrustaţie, dar se găsea aurire, şi zone unde s-a păstrat incrustaţia de cupru, dar a dispămt stratul de aurire. Conform faptului că nivelul auririi nu a fost neapărat identic cu cel al incmstaţiei, am fi greşit de multe ori, dacă ne-am fi bazat doar pe imaginile CT. Metoda descrisă a constituit soluţia cea mai blândă pentm obiecte, contrar încercărilor anterioare de dezvelire. Deşi aurirea s-a de­teriorat pe alocuri, aceasta a fost un lucru inevitabil, de­oarece a trebuit să se îndepărteze un strat gros şi tare de coroziune de pe un strat moale şi destul de subţire. Pasivare, tratarea suprafeţei Părţile de fier menite să rămână liber, neacoperite, le-am pasivat cu pensularea taninuluf11 dizolvat în alcool etilic. 49 Conţinutul de răşină sintetică al soluţiilor folosite la consolidare a fost de o concentraţie de 5, 10, respectiv 15%. 50 Pasivarea s-a efectuat cu tanin de concentraţie 10% dizolvat în alcool Fierul devenit puţin mai închis la culoare în urma pasivă­­rii, oferă un contrast mai ridicat faţă de aurirea. La urmă fragmentele au primit o peliculă de protecţie hidroizo­­lantă* 51, strat care a pămt ulterior prea lucios. Luciul peli­culei pe partea incrustată putea fi atenuată prin ştergerea suprafeţei cu ceară microclistalină. Completarea Cu toate că fragmentele puteau fi asamblate, unite pe baza ornamentaţiei, îmbinarea acestora prin lipire nu a fost re­alizabilă, datorită coroziunii lamelare a metalului suport. Urmărind principiul reversibilităţii am creat un astfel de suport de susţinere52, în cămi adâncituri formate potrivit originalului, se aşează fixat, fără lipire, fragmentele fa­­lerei, iar părţile vizibile ale suportului completează lip­surile discului. Reintegrarea cromatică reţinută, efectuată cu foiţă de aur şi culori acrilice, este puţin mai închisă la culoare faţă de original, în aşa fel nu distrage ochiul şi atenţia de pe obiect (foto 19). BIBLIOGRAFIE BÁTHY G. (1992): A kijevi kard restaurálása. In: Mű­tárgyvédelem 21. Muzeul Naţional al Ungariei, Buda­pesta, pp. 9-21. BORN, H. (1994a): Terminologie und Interpretation von Tauschiertechniken in der altvorderasiatischen, altägyptischen und alteuropäischen Metallkunst. In: Tauschierarbeiten der Merowingerzeit. Kunst und Technik. Catalog Vol.2, Ed. Wilfried Menghim, Mu­zee Naţionale din Berlin, Berlin, pp. 72-81. BORN, H. (1994b): Die Restauriemng tauschierter Ei­senfunde der Merowingerzeit. In: Tauschierarbeiten der Merowingerzeit. Kunst und Technik. Catalog Vol. 2, Ed. Wilfried Menghim, Muzee Nationale din Ber­lin, Berlin, pp. 82-104. BRUDER K. (1984): Honfoglalás kori ezüsttel berakott vastárgyak radiográfiás vizsgálata és restaurálása. In: Műtárgyvédelem 13. Muzeul Naţional al Ungariei, Budapesta, pp. 167-172. FLATSKER M. (2003): Tausírozott vas falerák restau­rálása. Lucrare de specialitate. Universitatea de Arte Plastice a Ungariei, Budapesta. GUSSMANN, S. (1994): Herstellungstechnisch-typolo­­gische Untersuchungen an tauschierten Metallarbei­ten. In: Tauschierarbeiten der Merowingerzeit. Kunst und Technik. Catalog Vol. 2. Ed. Wilfried Menghim, Muzee Naţionale din Berlin, Berlin, pp. 105-158. etilic cu concentraţie 96%. 51 Ara folosit ca peliculă protectoare soluţia de Paraloid B72 de 3% dizol­vată în amestecul de toluol-acetonă de proporţie 1:1. 52 Materialul de bază al suportului este răşina sintetică bicomponentă (Du­­racrol), colorată cu vopsea pulbere. 84

Next

/
Thumbnails
Contents