Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

de hamaşament specific perioadei avare, însă piesele decorate prin damaschinare au apărut exclusiv la acest grup etnic, mai precis în perioada avară târzie (de la răscrucea secolelor 7-8 până la 8119). Damaschinarea poate fi realizată cu aliaj de argint sau de cupru, iar suprafaţa metalului incrustat poate fi aurită. Clasificarea falerelor damaschinate (fig. 2-310 11) se realizează după mărime, formă şi ornamentaţie. Pe baza acestora este stabilită ordinea cronologică" a falerelor damaschinate din perioada avară târzie. Cele mai timpurii sunt piesele de dimensiuni mai mari, cu formă circulară, cu margini decorate cu ornamente de împletitură şi cu ornamente de plasă în mijloc, care sunt împărţite în 4 sau 8 părţi prin incrustaţii în formă de petale. într-un alt stadiu de dezvoltare se încadrează falerele circulare împodobite cu diferite ornamente repetate, combinate sau identice, încadrate în mai multe circuri concentrice. Cronologic urmează grupa falerelor decorate pe canturi cu numai o împletitură şi în mijloc cu una sau două câmpuri umplute cu ornamente în formă de S, poziţionate radial. Piesele cele mai târzii constituie discurile cu canturi lobate, fără cadru, divizate cu petale în câmpuri, respectiv piesele cu ornamentaţie de solzi. Intervalul de execuţie şi de utilizare al falerelor poate fi situat de la sfârşitul primei treimi a perioadei avare târzie până la sfârşitul acesteia. însă la datarea pieselor trebuie să fie luate în considerare şi celelaltele obiecte din mormânt, cu datare mai sigură, respectiv situl arheologic.

Tehnica damaschinării a fost cunoscută de lume deja din mileniul 4 î.Hr. în Orientul Apropiat şi în Egipt, iar în mileniul 1 î.Hr. a ajuns şi în Europa. Arta damaschinării a avut perioada de înflorire din punct de vedere stilistic şi tehnic în secolul al 7-lea.12 Prima menţiune scrisă a tehnicii se găseşte la Theophilus Presbyter.13 Denumirea provine din cuvântul arab tausija, adică decoraţie14, şi extinde ca terminus tehnicus în unele limbi (în lb.italiană: tausia, în lb. spaniolă: laiiija, în lb. germană: Tauschierung), în timp ce în teritoriul lingvistic anglosaxon găsim sub formă damascening, damascene work.'5 Incrustarea poate fi executată prin metodă directă şi indirectă. La prima variantă metalul incrustat creează ornamentul, în timp ce la cealaltă metodă, ornamentul este format din metalul suport, iar metalul incrustat îndeplineşte rolul de fond şi accentuază ornamentaţia.16 în cazul perechii de faleră din Sződliget ambele metode pot fi observate. Ornamentul de plasă este realizat direct, iar cele de împletitură şi panelurile cu motive vegetale sunt făcute prin metoda indirectă.

Tehnica de execuţie a inciziilor, a firelor metalice, re9 Vida 2003. p. 306.

10 Sursa imaginilor: Kiss 1996. pp. 136-137.

11 Vezi mai detaliat: Kiss 1996. pp. 111-112.

12 Heinrich-Tamáska 2005. p. 22.

13 Theophilus 1986. Cartea 3. Cap. XC.

14 Bom 1994a. p. 72.

15 Acelaşi cuvânt denumeşte şi tehnica prin care se pregătesc lame de sabie sau de cuţit prin plierea mai multor oţele cu conţinut de carbon mai scăzut sau mai ridicat. Oţelul de Damasc astfel obţinut, este uşor de recunoscut prin contrastul zonelor închise şi deschise la culoare.

16 Gußmann 1994. p. 135.

spectiv a fixării acestora în metalul suport este variată.17 în cazul falerelor avare, metalul incrustat putea fi fixat în inciziile realizate în discurile de fier18 prin ciocănire, această tehnică fiind denumită în terminologia de specialitate germană Draht-Tauschierung, adică damaschinare cu fir. O altă metodă de fixare constituia topirea în inciziile a metalului decorativ, denumit damaschinarea prin topire (tradus din termenul german Schmelz-Tauschierung).'9 Tehnica damaschinării pe un obiect nu poate fi identificată doar cu ochiul liber.

Starea de conservare a discurilor înainte de restaurare

Tipul de obiect studiat există în perechi, în aşa fel, discurile din Sződliget alcătuiesc o pereche, cu diametru de 13 cm. Dintre cele două piese una a fost întreagă, iar cealalta fragmentară. Discul din urmă se compunea din trei fragmente nerestaurate, respectiv din încă două bucăţi restaurate anterior20 (foto 3-4), redescoperite odată cu studierea completă a artefactelor mormântului.

Ambele piese ale perechii se aflau într-o stare degradată. Materialele componente, fierul şi incrustaţia din aliaj de cupru, al cărei prezenţă a fost semnată de produşii de coroziune verzi, s-au corodat aproape complet. Acest fapt s-a demonstrat şi prin caracterul slab magnetic al fierului suport. Suprafaţa discurilor a fost fisurată, la atingere se desprindeau bucăţi mai mici şi mai mari, iar metalul suport s-a scojit. Procesele de corodare viitoare ar fi determinat distmgerea totală a obiectelor. în produşii de coroziune pe versoul şi rectoul discurilor s-au depus pietre mici şi local au apărut eflorescenţe de sare, determinate probabil de nivelul ridicat al apei freatice. Deteriorările mecanice şi rupturile au fost cauzate de starea fragilă, friabilă a perechii de faleră. Pe suprafaţa falerei complete a fost vizibilă o crăpătură semnificativă, de-a lungul căreia s-a despărţit faléra, deja înainte de restaurare. Capetele niturilor din bronz au fost acoperite cu un strat gros de coroziune, însă toate niturile s-au păstrat într-o stare bună

17 Cercetarea tehnicilor de execuţie pe bază etnică nu este oportună, deoarece din punct de vedere tehnic, arta epocii migraţiei popoarelor a fost uniformă. Din această cauză rezultatele cercetărilor obiectelor merovingiene pot fi folosite la investigarea tehnicii de damaschinare. (Tóth 1979. pp. 191-192). Despre tehnica damaschinării în cultura merovingiană vezi mai detaliat la: Bom 1994a. pp. 72-81, Gußmann 1994. pp. 135-154, Urbon 1997. pp. 9-11. Despre tehnica damaschinării în cultura avară vezi mai detaliat la: Heinrich-Tamáska 2005. pp. 92-119.

18 Damaschinarea cu fir este amintită în lucrarea de specialitate a lui Radics András (Radies 2007. pp. 28-29), ca tehnica de decorare a falerelor avare împodobite cu incrustaţii. Afirmaţia este suportată de o reconstrucţie a tehnicii de execuţie completată cu documentaţie fotografică, făcută despre unul dintre discurile descoperite la Lukácsháza (Radics 2007. pp. 48-57, respectiv pp. 108-135).

19 Pornind de la opinia lui Heinrich Tamáska Orsolya, falerele damaschinate în perioada avară târzie au fost create prin metoda de topire (cu excepţia perechii din Boly). (Heinrich-Tamáska 2005. p. 113.).

20 Majoritatea artefactelor metalice provenite din mormânt au fost restaurate în Muzeul Tragor Ignác.

80