Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

Restaurarea unei perechi de faleră din fier damaschinat

din perioada avară târzie

Eszter Tóth

Introducere

Artefactele din secolul al 8-lea denumite în titlu, se păstrează în Muzeul Ferenczy din Szentendre şi au fost restaurate în 2015 în cadrul lucrării mele de diplomă1, la Universitatea de Arte Plastice a Ungariei, Departamentul de Arte Aplicate, Specializarea Restaurare Metal-Orfevrărie. Restaurarea artefactelor metalice necesită multă atenţie şi precauţie, în special dacă se compun din mai multe şi diferite metale. Datorită stării precare de corodare a artefactelor, restaurarea a urmărit un protocol invers, deoarece unele analize ale materialelor au putut fi efectuate doar în urma dezvelirii ornamentaţiei. în cadrul acestei lucrări am beneficiat de posibilitatea efectuării imaginilor CT industriale. Studiul prezintă, pe lângă etapele de restaurare, şi această tehnică de generare a imaginii.

Perechea de faleră

Perechea de faleră uşor convexă (foto 1), adică discurile, care divizează curelele, decorau căpăstrul calului. Pe suport circular din fier forjat se prezintă damaschinare de cupru2 aurită. Stratul de aurire părea să fi fost păstrat doar parţial, însă în timpul restaurării a ieşit la iveală că aurirea se regăseşte aproape pe toată suprafaţa metalelor decorative. Falerele au fost fixate pe curelele din piele cu câte două nituri de bronz situate aproape vizavi, pe marginile discurilor.

Circumstanţele artefactelor

în toamna anului 2011 Muzeul Tragor Ignác din Vác3 a efectuat săpături arheologice preliminare în periferia comunei Sződliget, în hotarul din Csörög, de-a lungul ieşirii de pe autostrada M2 traseul Vác-Sződliget. în timpul

1 îndrumătoarea lucrării de diplomă a fost Szatmáriné Bakonyi Eszter, şefa specializării metal-orfevrărie.Vezi mai detaliat: Tóth Eszter: Tausirozott vas phalera-pár restaurálása. (Restaurarea perechii de faleră din fier damaschinat.) Lucrare de diplomă, Universitatea de Arte Plastice a Ungariei, 2015.

2 Damaschinarea este tehnica decorativă prin care se aşează metale preţioase sau neferoase în inciziile efectuate în metale nepreţioase, cu scop decorativ.

3 Cercetarea a fost condusă de Kővári Klára, arheoloaga pensionată a Muzeului Tragor Ignác din Vác.

cercetărilor arheologice au dezvelit un fragment dintr-un cimitir din perioada avară târzie şi urmele sporadice ale unei localităţi din aceeaşi perioadă. Din mormântul luptătorului avar înmormântat împreună cu calul său, în urma deranjărilor anterioare ale mormântului, lipsea aproape complet scheletul uman, iar părţile de schelet ale calului au fost împrăştiate într-o măsură mai mică. Discurile se aflau alăturate, cu partea incrustată spre jos, sub craniul calului (foto 2).

Datarea artefactelor mormântului a fost definită de către Farkas Zoltán4, arheolog specializat pe perioada avară. El a datat artefactele la prima treime a perioadei avare târzie (700-730), pe baza formei şi particularităţilor de stil ale scării la şa şi ale cantului curelei mari.

Prezentarea generală a tipului de obiect şi a tehnicii de decorare

Perechile de faleră de mari dimensiuni5, cu diametru între 10-16 cm, au împodobit căpăstrul calului la punctul de îmbinare a curelei de frunte cu cea de bot6 7 (fig. I1). Falerele au fost fixate cu nituri pe curelele de piele (câte două pe marginile discurilor, ori câte un nit pe mijloc). Piese de dimensiuni mai reduse pot fi observate la încrucişarea curelei de nas cu cea de bot. Perechile de faleră de fier decorate prin damaschinare, adică incrustaţie metalică, sunt semnificative din punct de vedere istorico-cultural, fiind descoperite în 17 situri arheologice din Bazinul Carpatic8, în special din Ungaria. Faléra nu constituie un ornament

4 Farkas Zoltán, fostul colaborator al Muzeului Ferenczy, momentan lucrează pentru Salisbury S.R.L. şi este doctorand la Institutul de Arheologie la ELTE.

5 Termenul faleră este de origine greacă (forma lexicografică: tó cpá/.apov, -ou), înseamnă nasture de coif, partea de cap al hamaşamentului, podoabă de cap (Györkösy 1993. p. 1151). Denumirea în limba latină (forma lexicografică: phalerae, -ărum) înseamnă onoare, decoraţiune de bust (emblemă militară de merit), agrafa de frunte, agrafă de piept (pentru cal) (Györkösy 1996. p. 417).

6 Kiss 1996. p. 112. Falerele damaschinate au fost colectate şi prezentate de prima dată de către Kiss Gábor, în contextul publicării pieselor descoperite la Lukácsháza (Kiss 1996. pp. 107-143).

7 Sursa imaginii: Kiss 1996. pp. 107-143.

8 Autorul Kiss în articolul său din 1996 prezintă doar 13 situri arheologice. Grupul de artefacte s-a îmbogăţit în urma cercetărilor în literatura de specialitate cu încă trei piese provenite din diferite locuri. (Horváth 1999. p. 109, Heinrich-Tamáska 2005. p. 112, 115, respectiv Bom 1994a. p. 79). Al 17-lea sit arheologic este locul de descoperire al artefactelor descrise în studiul prezent (Sződliget, hotarul din Csörög).

79