Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

le, urmând ca înainte de remontare să fie prevăzute cu o sticlă de protecţie, rezultând un panou sandvici. Aceas­tă intervenţie ar fi o adevărată noutate, îmbogăţind şirul valorilor de artă decorativă şi de repere tehnologice din biserica reformată din Daia. Investigaţiile, analizele com­parative şi determinarea vârstei, pot oferi date importante privind cercetarea monumentului din punctul de vedere al istoriei artei şi al istoriei tehnologiilor de execuţie. Feres­trele simple sunt martori expresivi ai istoriei construirii bisericii, păstrarea lor ar oferi un exemplu demn de urmat pentru remontarea şi salvarea altor ferestre istorice din bi­sericile de provincie. Când schimbarea ferestrelor vechi este justificată Ferestrele vechi nu trebuie şi nu pot fi menţinute in situ în toate cazurile. în privinţa supravieţuirii şi funcţionalităţii clădirilor, trebuie obţinut şi menţinut - alături de alte as­pecte tehnice - şi un climat adecvat al spaţiilor interioa­re. Doar astfel pot fi salvate picturile murale, piesele de mobilier sau textilele. Una dintre condiţiile îndeplinirii celor menţionate mai sus, este optimizarea raporturilor şi condiţiilor climatice interioare, care se află în legătură strânsă cu problematica tratării golurilor, deschiderilor. Un monument important din Scaunul Mureşului este bi­serica unitariană din Sânvăsii, ridicată pe zidurile unei bi­serici romanice de secol XII.6 în urma mai multor etape de construcţie, edificiul şi-a obţinut forma actuală la sfârşitul secolului al XV-lea, când corul bisericii a fost decorat cu picturi murale valoroase, descoperite cu prilejul cercetă­rilor efectuate de Nemes Ödön şi Kelemen Lajos în anul 1896. După decapările parţiale, efectuate recent, în anii 2007-2008 s-a realizat conservarea picturilor executa­te în tehnica mixtă al secco — al fresco. Biserica deţinea ferestre vechi cu rame de lemn. Cele trei ferestre identi­ce ca dimensiune şi formă de pe latura nordică, au fost realizate pe parcursul secolului XX, cu suprafeţe vitrate mari şi soluţii tehnice defectuoase. în acel moment erau accesibile pe piaţă panouri de sticlă cu grosimea necesară, fără tensiuni. Efectul de fereastră veche a fost sugerat prin aplicarea unei reţele de subdiviziuni din plumb sau din şipci de lemn pe suprafaţa panoului de sticlă, care imita împărţirea vechilor ferestre. Ramele şi elementele de fixa­re au fost confecţionate din materiale diferite, din lemn de esenţă tare şi moale, dobândind procese de îmbătrânire şi deformare diferite (foto 13). Elementele orizontale şi cele verticale au fost fixate între ele prin cuie industriale. Noile ferestre au fost confecţionate prin soluţii tehnice şi structurale adecvate, păstrând caracteristicile vechilor rame din lemn. Ferestrele vechi au fost depozitate într-o încăpere secundară din biserică. în acest caz, înlocuirea ferestrelor a fost justificată, deoarece ferestrele vechi şi­­au pierdut funcţionalitatea şi nu prezentau valoare istorică sau estetică. 6 Bakó 2007. Un exemplu demn de urmat - cu ferestre vechi şi fresce medievale Biserica unitariană din Crăciunel a fost construită în a doua parte a secolului al XlII-lea. începând cu prima parte a secolului următor, peretele nordic al navei a fost decorat în mai multe etape succesive cu picturi murale, de către artişti talentaţi, bine educaţi. Frescele cele mai timpurii, datând din prima parte a secolului al XIV-lea, reprezintă în registrul inferior Naşterea lui Isus, pe Sfânta Elena şi închinarea Regilor Magi. Deasupra lor, un alt registm este consacrat evenimentelor legendei Sfântului Ladislau din bătălia de la Chiraleş (1068), datând de la întorsura se­colelor XIV-XV. Scenele se desfăşoară în continuu, fără întrerupere, delimitare, pe o suprafaţă lungă de 12 m şi lată de 2 m. Frescele medievale au fost acoperite până în trecutul apropiat de un strat gros de tencuială ulterioară; înlăturarea acesteia şi restaurarea picturilor s-a realizat parţial până în zilele noastre. Continuitatea ansamblului, cromatica intensă, paleta variată, bogată şi dinamismul re­prezentărilor au fost întrempte de fereastra de dimensiuni mari, practicată în zidul nordic în anul 1853; o parte din scenele apropiate au suferit deteriorări şi pierderi semni­ficative, dar în ciuda acestui fapt, programul iconografic original şi mesajul artistic şi estetic al ansamblului se ma­nifestă cu desăvârşire şi în prezent.7 în biserică se păstrează, intr-un mod exemplar, feres­trele din 1794. Panourile simple, fără decor, cu împărţire hexagonală, sunt montate în cadru de stejar. Păstrarea picturilor murale eliberate de sub tencuieli ulterioare, îm­preună cu ferestrele originale, constituie un exemplu eloc­vent şi o metodă posibilă pentru menţinerea autenticităţii şi a originalităţii ansamblului. Lipsa generală de fonduri din anii socialismului, a făcut imposibilă demlarea resta­urărilor de monumente istorice. în cele mai multe biserici s-au păstrat astfel ferestrele vechi de sute de ani, cu gea­muri şi rame originale, până de curând. Ferestrele nu erau prevăzute cu sticlă de protecţie, ceea ce a cauzat pierderi mari de căldură în timpul lunilor de iarnă. După revoluţie, când restaurarea bisericilor nu a mai întâmpinat obstaco­le, s-au schimbat ferestrele vechi, simple, cu altele noi, er­metice; nici nu s-a ivit posibilitatea restaurării celor vechi, dublarea lor cu sticlă de protecţie şi remontarea în locurile originale. Aceste intervenţii au fost susţinute şi de un con­cept fals, potrivit căruia ferestrele cu sticlă incoloră, fără decoraţii, nu reprezintă valori istorice şi pot fi îndepărta­te fără o documentare prealabilă. Mulţi preoţi şi arhitecţi ajung să înţeleagă doar în zilele noastre importanţa aces­tor ferestre originale, care în ciuda faptului că nu poartă decoraţii, păstrează caracteristicile epocilor în care au fost confecţionate. Izolarea termică a ferestrelor vechi este po­sibilă! în biserica din Crăciunel se păstrează ferestrele vechi fără modificări. Cele mai timpurii se găsesc pe peretele sudic al navei şi în cor; puţin mai târziu, în 1853, a fost 7 Lángi-Mihály 2008. pp. 2-13. 122

Next

/
Thumbnails
Contents