Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
la efectuarea reconstrucţiilor autentice; ferestrele simple, fără decor, constituie părţi integrante ale monumentului, la fel ca şi picturile murale. Ferestrele puritane şi liturghia Ferestrele cu decor geometric s-au răspândit în număr mare în bisericile confesiunilor protestante, unde principiul de bază, reflectat şi prin zidurile văruite în alb, a fost puritanismul. Soarele a iluminat spaţiile interioare în mod natural, fără manipulaţii, fiind în concordanţă cu esenţa noii credinţe. Nu a deranjat evlavia credincioşilor pe parcursul slujbelor, deoarece cel mai important aspect a fost trăirea interioară, personală a credinţei. Noile tendinţe confesionale au refuzat scenele biblice, narative de pe vitralii şi picturi murale, legate de reprezentarea vieţii sfinţilor din dinastia arpadiană, toate acestea aflându-se în legătură strânsă cu vechea liturghie. Enoriaşii au ascuns aceste cicluri de fresce prin tencuirea sau văruirea suprafeţelor. Pe durata mai multor secole, pereţii nedecoraţi, simpli au constituit cadrul de desfăşurare a liturghiei în aceste biserici. Efectele negative ale înlocuirii ferestrelor, datorate lipsei educaţiei într-o altă biserică medievală din Transilvania, au fost de asemenea înlocuite vechile ferestre confecţionate din sticlă incoloră. Acestea au supravieţuit în vecinătatea unor picturi murale medievale frumoase, reprezentând legenda Sfântului Ladislau, legenda Sfintei Margareta şi Judecata de Apoi. Picturile peretelui nordic, având o cromatică delicată, au ajuns într-o iluminare stranie prin înlocuirea vechilor ferestre cu subîmpărţire hexagonală, în formă de fagure, vechi de sute de ani, cu ferestre noi, confecţionate din cele mai nepretenţioase sticle colorate (galben, roz, verde şi mov) cu subîmpărţire romboidală. Această disonanţă apare şi în defavoarea picturilor murale valoroase, scoase la iveală şi restaurate recent, conform cerinţelor de specialitate. Efectele luminoase deranjante nu permit savurarea armoniei cromatice originale a frescelor. Noile ferestre au fost donate, cu bunăvoinţă, de o familie emigrată în Germania, cu câţiva ani după revoluţie. Ferestrele vechi de dimensiuni mari, aflate în stare de conservare bună, executate pretenţios, se păstrează în ultima bancă situată sub tribună; aflate în afara folosinţei, depozitate necorespunzător, în câţiva ani aceste ferestre se pot deteriora. Asemenea greşeli ar putea fi remediate prin colaborarea arhitecţilor competenţi şi a restauratorilor de vitralii cu liderii bisericeşti, prin investiţii minime; ferestrele restaurate ar putea fi prevăzute cu un strat de sticlă de protecţie, conform cerinţelor actuale, şi remontate în locul lor original. Biserica medievală îşi poate recăpăta astfel aparenţa originală şi autenticitatea istorică şi artistică. Ferestre originale cu armătură de plumb, păstrate pe tribună Prima etapă de construcţie a biserici reformate din Daia poate fi datată la sfârşitul secolului al XII-lea, începutul secolului al XIII-lea. Picturile murale de secol XVI, au fost scoase la iveală de Fîuszka József cu prilejul renovării bisericii din anul 1881. Fragmentele de pictură murală de pe peretele nordic al corului reprezintă scene din legenda Sfintei Margareta, precum şi scenele închinarea Magilor şi Judecata de Apoi; pe peretele sudic vedem probabil figura Sfântului Gheorghe. Pictura deosebită de secol XVI de pe bolta corului, sub formă de vrejuri vegetale, păstrată în stare bună, cu o cromatică vie, dominată de verde, ascunde opt steme. Ferestrele de forme şi dimensiuni variate, constituie elemente importante ale interiorului. Permit trecerea luminii şi sunt indispensabile pentru o vizionare cât mai atentă a detaliilor picturilor murale valoroase, pentru perceperea impresiei şi înţelegerea mesajului estetic. în corul şi în nava bisericii s-au păstrat patru tipuri diferite de fereastră, probabil din etape de construcţie diferite. în apropierea tribunei se găseşte o fereastră împărţită în şase câmpuri, fără subdiviziuni (foto 8). Aceasta imită structurile de tâmplărie mai vechi. Ca formă şi dimensiune, seamănă cu cele patru ferestre similare, cu închidere arcuită, probabil vechi de sute de ani, depozitate în prezent pe tribună. Fiecare detaliu al acestor ferestre cu cadru de lemn a fost realizat manual. Ele reflectă pregătirea şi cunoştinţele meşterilor din zonă; cercevelele din lemn de esenţă tare poartă urma uneltelor de prelucrare, îmbinările ramelor şi sudura şinelor de plumb sunt foarte precise, elementele de sticlă sunt tăiate exact la dimensiunile necesare etc. Canaturile de fereastră sunt documente de tehnică autentice ale genului. Sunt specifice atât prin aparenţă cât şi prin execuţie (foto 9). Ca un detaliu caracteristic, remarcăm traseul închiderii arcuite de la partea superioară. Elementele de lemn ale ramei au fost fixate între ele prin cuie de lemn (foto 10). Câmpul ferestrei este divizat în trei registre prin două baghete orizontale. Subdiviziunile sunt compuse din bucăţi de sticlă, patrulatere, cu dimensiuni identice. Un panou mare se compune din 34 de elemente de sticlă. Aceste piese, cu o grosime de aproximativ 2 mm, au fost asamblate prin şine de plumb late, care asigurau stabilitatea şi durabilitatea panoului. în direcţie verticală, acestea au fost dublate prin platbande metalice prelucrate prin forjare (foto 11). Capetele aplatizate şi găurite ale acestora au fost fixate de elementele ramei de lemn prin cuie forjate. Astfel au asigurat stabilitatea structurală a panourilor, evitând deformarea şi vătămarea suprafeţei. Elementele de sticlă, probabil contemporane cu ramele ferestrelor, se păstrează în stare de conservare foarte bună; cu excepţia depunerilor groase de murdărie, se identifică doar câteva lipsuri sau rupturi. Accesoriile metalice prezintă coroziuni minime, ramele nu sunt vătămate (foto 12). Ar fi justificată abordarea posibilităţii restaurării acestor ferestre, păstrând elementele metalice origina121
