Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

cunde sub repictări o inscripţie, o datare sau eventual o stemă. în predela altarului sunt încadrate două structuri mici, mobile, în formă de cutie, decorate cu broderii prelucrate pretenţios şi minuţios.

Cel de-al doilea altar a fost consacrat Sfântului Anton. Structura şi decorul sunt asemănătoare altarului precedent.

Ultima capelă pe latura stângă adăposteşte un altar dedicat Sfintei Clara. Deasupra picturii în ulei pe pânză, înfăţişând-o pe Sfânta Clara, vedem reprezentarea Măriei Magdalena. Structura altarului prezintă diferenţe faţă de celelalte altare laterale, sugerând modificări ulterioare. Forma tabloului de pe fronton, reprezentând-o pe Maria Magdalena, nu se încadrează în structura altarului. întreruperea profilului, a comişei, ne duce cu gândul la un alt tip de decor sculptat sau cartuş anterior. Neobişnuit este şi faptul că pictura originală a retablului de pe fronton, o imitaţie de marmură cu nervuri albastre aplicate pe un fond deschis, acoperă întreaga suprafaţă a părţii superioare, chiar şi în spatele tabloului. Deasupra celor două coloane, pe cornişa principală, erau amplasate la origine două statui sau sculpturi decorative.

Altarul primei capele din dreapta este consacrat Sfântului Francisc. Structura şi decoraţia arată asemănări strânse cu pandantul de pe latura stângă, cartuşul montat deasupra baldachinului ascunde probabil informaţii importante. Diferenţele dintre predelă şi retablul mai suplu, indică o asamblare ulterioară a celor două componente. Broderiile s-au pierdut din cele două nişe ale predelei. Tabloul central reprezintă Stigmatizarea Sfântului Francisc în tehnica ulei pe pânză, şi a fost pictat în 1903 de către Hermann György. Inscripţia ascunsă sub tabloul central ne înştiinţează despre o renovare a altarului, efectuată de Hermann György şi fiul său Gyula, în 1902.

Pe altarul celei de-a doua capele de pe latura dreaptă a navei, o vedem pe Sfânta Terezia, pe un tablou în ulei pe pânză, pictat de Herczeg Ferenc în 1928. Partea superioară a altarului are o structură şi un decor, similare cu cele ale altarelor dedicate Fecioarei, Sfântului Anton şi Sfântului Francisc. Predela a fost parte integrantă a unui altar consacrat Sfântului loan de Nepomuc. Strâns legat de iconografia martiriului Sfântului, predela are forma unui pod, care face trimitere la podul Carol de pe râul Moldova, locul de unde Sfântul a fost aruncat în apă. Pe empora bisericii se păstrează un tablou pe pânză cu reprezentarea Sfântului loan de Nepomuc, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; credem că cele două piese aparţineau iniţial aceluiaşi altar.

Altarul din ultima capelă, din partea dreaptă, este închinat Sfintei Ana. Ea este înfăţişată pe tabloul central, pictat în tehnica ulei pe pânză, în compania lui Ioachim, învăţând-o pe fetiţa Maria. Tabloul de pe fronton prezintă scena botezării lui Tridat, marele principe armean, de către Sfântul Grigorie Luminătorul. Retablul altarului este susţinut de o predelă decorată cu broderii.

Cele şase altare laterale au suferit mai multe intervenţii de renovare. Cercetările şi sondajele efectuate dovedesc,

că sub multiplele revopsiri modeste, cromatica originală a altarelor a supravieţuit pe suprafeţe întinse. Pe structurile de tâmplărie au ieşit la iveală imitaţii de marmură în nuanţe vii, colorate, iar pe detaliile sculptate, pe ornamente aplicate şi pe ramele de tablouri, suprafeţe aurite şi argintate.

în biserica romano-catolică (anterior capelă) din localitatea Tibod, aflată în vecinătatea oraşului Odorheiu Secuiesc, se găseşte un altar principal din 1764, consacrat Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta. Structura, decoraţia şi pictura altarului restaurat recent, este identică cu cea prezentată la primele patru altare din biserica franciscană din Odorheiu Secuiesc.

Ansamblul amvon - coronament de amvon şi strana preoţească

Ansamblul bogat ornamentat a fost realizat în 1745. Pe câmpurile pictate ale parapetului de amvon apar imaginile celor patru evanghelişti, realizate cu prilejul intervenţiilor din 1928. Cele trei casete de pe parapetul coridorului de acces pe amvon şi cel de-al cincilea cartuş al parapetului de amvon au fost pictate, de asemenea, cu reprezentări figurale, fiind acoperite ulterior de revopsiri. Sub stratul de repictare de secol XX, care îi înfăţişează pe cei patru evanghelişti, se ascunde un strat mai timpuriu, care îi reprezintă probabil tot pe cei patru evanghelişti.

Pe latura stângă a corului este amplasată o strană preoţească cu baldachin, cu trei locuri. Este încoronată de statuia Bunului Păstor, flancată de decoraţii sculptate, în formă de amfore.

Tâmplăriile de lemn (uşi şi ferestre)

în biserică s-au păstrat în stare bună câteva elemente de tâmplărie originale. Cele patru ferestre din cor, aparţinând oratoriului, uşa de acces în turn, cele două canaturi de uşi de pe tribuna orgii şi cele două uşi din cor, sunt construcţii de secol XVIII. Canaturile de uşi realizate în tehnica ramă şi tăblie, decorate cu şipci profilate, împărţite în două câmpuri, sunt prevăzute cu feronerie pretenţioasă din fier forjat. Sunt demne de remarcat îmbinările de colţ de la ramele uşilor, care păstrează un caracter arhaic, specific altarelor. Canaturile de uşi, confecţionate din lemn de esenţă moale, îşi păstrează pictura originală, imitând culoarea şi desenul furnirului de rădăcină şi a esenţelor mai valoroase. în ultima vreme au fost îndepărtate revopsirile ulterioare, modeste de pe suprafaţa mai multor uşi.

Mobilierul sacristiei este un ansamblu valoros de secol XVIII; la executarea lui au servit drept model operele de artă din biserica mănăstirii franciscane din Gherla. La piesele din Gherla decorul a fost realizat cu intarsie de lemn, pretenţioasă, cu incrustaţii din esenţă de nuc şi tisă; la uşile, sertarele şi tabernacolul din colţ din Odorheiu Secuiesc desenul şi culoarea acestor esenţe nobile a fost sugerată prin pictură tip floder.

113