Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
suprafaţă. Folosirea clorurilor de cupru ca pigmenţi verzi, este cunoscută din literatura de specialitate13, dar la Mălâncrav credem că putem vorbi despre apariţia clorurilor de cupru în urma unor transformări chimice; în zonele superioare, unde transformarea este mai lentă, şi în unele probe provenite din zona inferioară, a fost confirmată folosirea malachitului sferulitic. în concluzie: o parte din suprafeţele care astăzi sunt verzi, au fost verzi şi iniţial, dar suprafeţe semnificative au fost pictate la origine cu albastru azurit, care, prin urmare a unor transformări chimice, şi-au modificat aspectul cromatic. Acest fenomen este evident la fundalul albastru al bolţii, dar şi pe veşmintele figurilor pictate în zona inferioară a pereţilor, unde culorile originale sunt necunoscute. Azuritul, un carbonat bazic de cupru, se transformă în zonele afectate de eflorescenţe, în clorură de cupru verde, la fel ca şi malachitul. Definirea paletei cromatice în cazul pigmenţilor pe bază de cupru, este la fel de problematică, precum în cazul culorilor cu conţinut de plumb, deoarece, produşii rezultaţi în urma proceselor de alterare a culorilor verzi şi albastre la origine, sunt similari. Conţinutul de cloruri a fost identificat în toate probele, prelevate din zone diferite pentru analiza conţinutului de săruri; în concluzie, clorurile provin din materialele de construcţie, în special din nisipul de râu, nespălat, cu conţinut de argilă. în zonele de umiditate ridicată (umiditatea de capilaritate la nivelul soclului, umiditatea de infiltraţie, care pătrunde prin acoperiş şi prin fisurile zidăriei), apa a antrenat sărurile solubile din materialele de construcţii şi acestea au condus la transformarea azuritului în verde (foto 80-84). Acest fenomen este cel mai evident în secţiunea de nord a traveei din vest a bolţii gotice, unde suprafaţa schimbată în verde s-a distrus şi s-a desprins complet de suport (foto 80). Umiditatea s-a acumulat în zonele de naştere a bolţii, producând degradarea cromatică avansată a picturilor. Pe cheile de boltă, găsim de asemenea suprafeţe transformate în verde. în zona de mijloc a peretelui nordic, găsim suprafeţe transformate în verde în registrul median, deasupra zonei de infiltraţie, marcată de linia acoperişului sacristiei. Părţi cu coloritul schimbat se identifică şi în zona de naştere a bolţii, de lângă fereastra de sud a corului, cât şi pe peretele de sud, în zona inferioară şi de mijloc, la limita zonei umede, cauzată de umiditatea de capilaritate. Zonele de azurit modificate, funcţionează ca indicatori coloraţi şi arată ariile în care umiditatea din pereţi a antrenat clorurile, iar acestea, intrând în soluţie au migrat pe suprafaţă (foto 78-79). Identificarea clară a clorurii de cupru (mai ales sub formă de paratacamit) a fost posibilă prin metoda difracţiei de raze X. S-a demonstrat de asemenea un conţinut ridicat de oxalaţi (whewellit, weddelit) ca rezultat al activităţii microorganismelor care produc acid oxalic; sărurile higroscopice asigură un mediu umed, optim pentru dezvoltarea 13 Svarcová 2009, Naumova - Pisareva - Nechiporenko 1990., Naumova - Pisareva 1994, Heydenreich 2003., Bidaud - Halwax - Pantos - Sipek 2008. acestor microorganisme. Prezenţa oxalaţilor, precum şi umiditatea permanentă menţinută de prezenţa sărurilor higroscopice sunt responsabile pentru accentuarea culorilor sub formă de pete umede (foto 82). în proba care provine de pe suprafaţa modificată în verde a unui capitel de coloană, am identificat un mineral de ocurenţă rară (foto 96-97). Culoarea originală a stratului de culoare, era probabil verde sau albastru (pictat cu azurit sau malachit). Conţinutul de cupru a fost identificat cu ajutorul analizei elementale, prin metoda EDX, precum şi un conţinut ridicat de clorură şi plumb. Rezultatul analizei prin difracţie de raze X (XRD) a stabilit prezenţa următoarelor componente: wedellit (15%), wewellit (12%), atacamit (8%), paratacamit (5%) şi cumengeit (Pb^Cu^Cl^OH)^) (15%). Cumengeitul este un mineral rar, o clorură de plumb şi cupru, care se regăseşte şi în natură. Formarea acestui mineral în biserica din Mălâncrav se datorează probabil prezenţei simultane a pigmenţilor pe bază de cupru şi a pigmenţilor pc bază de plumb. Petele umede sunt cauzate şi în această zonă, de oxalaţi şi săruri higroscopice.14 Deteriorarea foliilor de metal Pe lângă coloritul viu descris mai sus, tipic Evului Mediu, picturile murale din Mălâncrav sunt decorate bogat şi cu folii de metal. Aureolele sfinţilor au supravieţuit doar fragmentar, precum şi stelele de pe cerul albastru (foto 87, 90-91); veşmintele au fost decorate bogat cu bucăţi mici de folii, decupate. Aceste folii sunt astăzi distruse sau complet transformate, înnegrite. Desprinderea foliilor are la bază mai multe cauze: adezivul folosit şi-a pierdut în timp proprietăţile, s-a contractat, iar sărurile cristalizate în substraturi au desprins folia aplicată. Aceste folii sunt compuse din mai multe materiale: folia de staniu, a fost acoperită, învelită cu foiţă de aur şi argint (probabil zwishgold), cu un adeziv de natură organică, tratat cu sicativi de plumb (foto 94). Foliile de staniu au grosimea de 30-40 pm şi au tendinţa de a se bruni; acest proces poate fi favorizat şi de temperatura scăzută, care contribuie la schimbarea structurii cristaline a staniului (formă de degradare cunoscută sub denumirea de pesta sau ciuma staniului), dar în prezenţa sărurilor s-au format probabil şi alte reziduuri15. Stratul subţire de aur-argint (2- 4pm) s-a închis la culoare din cauza formării sulfurii de argint. 14 Svarcová 2009. Cumengeitul ar putea fi prezent şi ca mineral însoţitor, dar în acest caz s-ar fi ivit în mai multe probe de azurit sau malachit. Aici întâlnim cumengeitul ca reziduu de transformare. 15 Cardeii 2005., MacLeod, I. 2005. 105
