Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
/ difracţiei de raze X - prezenţa masicotului şi a litargei9 din compoziţia miniului. Granulele deschise (hidrocemză, litargă, masicot), sunt probabil reziduuri formate în decursul producţiei pigmentului miniu, datorită temperaturii inadecvate. Dimensiunile mari ale granulelor de pigmenţi indică producţia ”tip cuptor”, care rezultă pigmenţi cu un conţinut eterogen. Pe baza literaturii de specialitate miniül de o calitate mai slabă, este predispus proceselor de transformare, precum ilustrează şi exemplul nostru.10 11 Fenomenul cel mai spectaculos observat pe parcursul analizelor, a fost acea linie, bandă, care apare în documentaţia fotografică cu o luminescenţă puternică, de culoare portocalie (foto 62-63). La probele care provin din această zonă am putut demonstra prezenţa plumbului şi cea a clorului. Pe suprafaţa întunecată a secţiunii stratului pictural am observat prin microscop particule mici, cristaline, de culoare portocalie, aflate în poziţie perpendiculară faţă de suprafaţa pictată. Caracterul acestui strat indică faptul că nu este vorba de un strat de culoare, ci de eflorescenţe de săruri (foto 73-77). Cu ajutorul analizei prin difracţie de raze X s-a stabilit compoziţia stratului inferior întunecat: scrutinyit (PbO) 15%, plattnerit (PbO) 60%, cuarţ 10%, calcit 15%; precum şi compoziţia stratului superior portocaliu: scrutinyit (PbO) 5%, plattnerit (PbO) 25%, lauronit (Pb(OH)Cl 5%, cuarţ 5%, calcit 15%, gips 5%, whewellit 15% şi weddellit 5%. înnegrirea a fost cauzată de oxizii de plumb, plattnerit şi scrutinyt, iar cristalele portocalii conţin laurionit, un mineral pe bază de clorură de plumb. Acesta din urmă manifestă luminescenţă sub efectul radiaţiilor UV", ceea ce explică intensitatea acelei benzi amintite, de pe fotografiile în luminescenţă UV. Sămrile solubile din zidărie au jucat un rol important şi în acest caz în transformarea chimică a pigmenţilor şi în schimbarea aparenţei picturii; în prezent, pe suprafaţă se observă stratul portocaliu, format din cristale mici de clorură de plumb. Transformarea pigmenţilor cu conţinut de cupru în cazul suprafeţelor în prezent bmne, este mai greu de determinat culoarea iniţială a suprafeţei fără prelevare de probă. Nu este întotdeauna evident, unde au folosit verde sau altă culoare pentru pictarea draperiilor sau a aripilor de îngeri. Frunzişul copacilor (foto 69) s-a modificat în pete gradate verzui-maronii, dar aici iconografia ajută determinarea coloritului original. în aceste locuri prezenţa pigmentului malachit, cu structură sferulică12 a fost demonstrată prin microscop în lumină polarizată (PLM) şi EDX. Putem vedea şi procesul de transformare într-un strat brun, datorită probabil şi în acest caz, unor procese 9 Pe bazat analizei XRD: hidroceruză (5%), litargă (6%), massicot (8%), miniu (80%). 10 Fitzhugh 1986., Eastaugh - Walsh - Chaplin - Siddall 2004., Saunders - Spring - Higgitt 2002. 11 Robbins 1994. 12 Heydenreich 2003., Galambos - Vihart 2013. chimice induse de prezenţa sărurilor solubile (în mediu alcalin malachitul se transformă în hidroxid de cupm, iar apoi în oxid de cupru). Conform analizei prin difracţie de raze X (XRD), materialul format este în mare parte tenorii, adică oxid de cupm, de culoare neagră spre brun. Acest tip de transformare apare cel mai accentuat la chenarul situat deasupra ferestrelor (foto 70), unde este vizibilă trecerea treptată a verdelui în brun. Culoarea aripilor unor îngeri şi a veşmintelor unor figuri s-a transformat într-o manieră similară, iar stratul de culoare, verde la origine, prezintă desprinderi lamelare. Deteriorarea se datorează în parte pierderii coeziunii liantului, dar pe de altă parte scurgerilor de apă şi activităţii distructive a sămrilor. Componentele stratului de pictură transformat în maro, în cazul unei probe prelevate din veşmântul lui Sf. Iosif (foto 71-75), au fost identificate prin metoda XRD şi sunt următoarele: malachit (5%), tenorii (10%), gips (25/%), whewellit (3%) şi weddelit (10%). Prezenţa gipsului şi a oxalaţilor indică clar prezenţa sărurilor şi efectul lor negativ asupra stării de conservare a stratului de pictură. Oxalaţii sugerează prezenţa microorganismelor. Gipsul poate cauza desprinderea stratului de culoare prin cristalizare la nivelul substraturilor, provocând decoeziunea acestora, sau prin cristalizare la suprafaţă, în urma căreia va fi compromis stratul de culoare cu o aderenţă slabă la suport. Sămrile prezente în sistemul poros al stratului pictural, sunt responsabili nu numai pentm modificarea cromatică a pigmentului verde, dar şi pentm fragmentarea, fragilizarea stratului de pictură şi a stratului suport. în zona de mijloc şi cea inferioară a pereţilor verticali nu găsim părţi transformate în nuanţă de bmn. Acest fapt poate avea legătură cu prezenţa nitraţilor într-o cantitate mai mare, cu valorile de umiditate şi cu evoluţia sămrilor higroscopice. în aceste locuri culorile originale verzi nu s-au înnegrit şi nu au devenit maro, dar sub efectul clomrilor se produc transformări de natură diferită, precum alterarea pigmenţilor pe bază de cupm sub influenţa clomrilor, şi apariţia atacamitei şi paratacamitei, produşi pe bază de clomră de cupm. Acest proces afectează mai puţin aspectul estetic al picturilor, în sensul în care clorurile au o culoare asemănătoare, puţin mai deschisă, cu o tentă albăstruie faţă de culoarea originală. Pe fotografiile de ansamblu (foto 71-75) observăm în partea de mijloc şi cea inferioară a pereţilor laterali zone întinse de culoare verde. Pe latura de nord, în scena Biciuirii lui Iisus Hristos, vedem o figură care stă în faţa unui fundal de albastm azurit; pantalonii lui erau iniţial, probabil, tot verzi. Componenţa stratului de culoare din această zonă, pe baza probelor prelevate şi analizate prin XRD, este următoarea: paratacamit (15%), whewellit (20%), cuarţ (20%) şi calcit (40%). Rezultatele arată, că deşi aparent culoarea nu s-a modificat în măsură semnificativă, structura cristalină a pigmenţilor s-a schimbat complet. Solubilitatea clomrii de cupm în apă reprezintă o problemă deosebită, deoarece în zonele unde umiditatea este mai abundentă, culorile verzi s-au şters, s-au spălat de pe 104
