Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
rează transformării unor pigmenţi verzi sau roşii. Multe suprafeţe erau verzi: unele draperii, frunzişul copacilor, plantele şi florile. Pigmentul verde folosit este malachit cu structură sferulitică. Alt exemplu de alterare a cromaticii poate fi surprins pe suprafeţele care astăzi apar ca un verde mai viu sau în nuanţă de turcoaz. Aceste culori, similare cu nuanţa malachitului, sunt rezultatele transformării pigmenţilor azurit şi malachit, în urma căreia se produc cloruri de cupru. Nuanţele de roşu aprins au dispărut aproape complet de pe pictura murală din Mălâncrav, ori din cauza transformării cromatice a pigmenţilor, ori datorită formării unui strat modificat pe suprafaţa pictată, care ascunde culoarea originală (foto 38-46). în prezent doar oxidul roşu de fier de culoare roşu sau maro se poate vedea în stare nealterată, nuanţele iniţial mai vii, în general, s-au întunecat. La baza cauzelor transformării cromatice stă legătura dintre pigmenţii folosiţi şi procesele lor de deteriorare ca şi în cazul cinabrului şi a miniului. în probele prelevate din aceste culori găsim în straturile inferioare câteva granule de pigmenţi nealteraţi. Probele de cinabru conţin şi plumb (miniu), cei doi pigmenţi fiind folosiţi în amestec. De-a lungul secolelor coloritul picturilor s-a schimbat foarte mult, datorită transformării pigmenţilor, mai ales a celor cu conţinut de plumb sau cupru. Determinarea exactă a materialelor originale şi a produşilor de alterare necesită analize instrumentale, deoarece materialele formate, de culoare negru-maroniu nu pot fi identificate în fiecare caz cu ajutorul microscopului optic. Alterarea pigmenţilor pe bază de plumb în evul mediu, cel mai des folosiţi pigmenţi pe bază de plumb erau roşul miniu (tetraoxid de plumb), galbenul masicot (monoxid de plumb) şi albul de plumb (carbonat bazic de plumb). Cu ajutorai microanalizei elementale (SEM-EDX / microscop electronic de baleiaj cuplat cu spectroscopia electronică de dispersie a razelor X) a fost identificat cu certitudine conţinutul de plumb în probele care provin din părţi înnegrite, maronii sau portocalii ale picturii. Din păcate aparatul folosit la analiză nu poate distinge sulful în prezenţa plumbului, deci nu am aflat, dacă materialele rezultate sunt sulfuri sau oxizi7. Cea mai evidentă modificare s-a produs la scena Bunavestirii, unde porumbelul, simbolul Sfântului Duh, este negru (foto 47-52). Folosirea culorii închise este de neexplicată din punct de vedere iconografic, de aceea am presupus că în starea originală, artistul a folosit o culoare albă sau folie de metal. Rezultatele analizelor SEM-EDX au dovedit prezenţa plumbului în proba care provine din înfăţişarea porumbelului. Dacă ne uităm atent la imaginea pictată putem observa schimbări făcute de către meşter în 7 Analiza de SEM-EDX nu poate distinge cele două materiale (Pb, S), deoarece în spectrul înregistrat liniile caracteristice ale celor două materiale se suprapun. comparaţie cu desenul pregătitor, în care porumbelul este înfăţişat din vedere laterală, iar în pictura finită îl vedem cu aripile deschise. Stratul de culoare al aripilor s-a distrus aproape complet, deoarece acesta a fost executat în tehnica al secco, peste azuritul cerului (foto 50-52). Alături de culorile albe, celălalt grup de culori care a suferit alterări semnificative, este cel al pigmenţilor de culoare roşie. Roşul miniu este prezent în mai multe probe, dar ceea ce vedem azi din stratul de culoare iniţial este de o nuanţă gri-maronie, ceea ce indică transformarea diferenţiată a stratului de culoare la suprafaţa picturii. Fenomenul poate avea mai multe cauze; de exemplu: pe suprafaţă s-au depus eflorescenţele de săruri şi particulele mici de sare împrăştie lumina, iar suprafaţa pare a fi gri. întâlnim acest fenomen pe veşmintele lui Iuda, unde suprafaţa pictată este acoperită de o crustă de gips (foto 53-55). Am constatat la mai multe probe că pictorul a amestecat pigmentul cinabru cu miniül. Acest strat are culoare portocaliu, la analiza microscopică pe secţiune, apare portocaliu, dar suprafaţa exterioară a stratului s-a înnegrit. Atât granulele de cinabru cât şi cele de miniu se pot înnegri, dar conform microanalizelor elementale, în părţile complet transformate ale probelor analizate, a fost identificat plumb, aceşti pigmenţi fiind probabil mult mai instabili decât cei de cinabru (foto 56-58). Am putut identifica, cu ajutorai analizelor elementale, prezenţa plumbului în mai multe probe care provin din suprafeţe care astăzi sunt negri, gri sau portocaliiroşiatice. Este foarte greu de determinat, care a fost culoarea originală a acestor straturi: roşu, galben sau alb. Majoritatea probelor care conţin plumb provin din motive ornamentale, unde iconografia nu ne ajută la deducerea cromaticii originale, putem doar presupune că ornamentul era într-un fel distins la culoare faţă de fundal. Nu este probabilă de exemplu, folosirea motivelor bran-roşcate pe un fundal brun, diferenţierea este necesară în culoare ori/şi în ton. Chenarele imaginilor erau probabil pictate cu roşu, miniu de plumb, abordare caracteristică şi picturilor murale din biserica evanghelică din Ighişul Nou, contemporane şi înrudite din punct de vedere stilistic cu picturile din Mălâncrav. Nu ştim dacă motivele de şablon erau original albe, galbene, roşu-portocalii sau negri, deoarece culoarea iniţială a oxizilor şi carbonaţilor de plumb coincide cu cea a produşilor de alterare. Transformarea poate fi urmărită la cromatica unui motiv de şablon de pe boltă, care în zonele mai joase este portocalie, dar în alte părţi apare alb sau gri (foto 59-61). Aceste transformări de culoare, extreme, sunt caracteristice miniului, potrivit literaturii de specialitate.8 Măsura modificării şi culoarea obţinută în urma alterării, pot fi legate de zonele de umiditate şi conţinutul de săruri solubile transportate de aceasta. La o probă cu conţinut de plumb (foto 50-54), am găsit culoare roşie şi am putut confirma - pa baza analizelor cu microscop de polarizare şi prin metoda XRD 8 Kotulanová et al. 2009. 103
