Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
titor s-a păstrat doar fragmentar, dar pe pereţii de nord şi de sud, în zona centrală şi cea inferioară, se pot distinge câteva detalii bine vizibile. De exemplu, la partea de jos a peretelui de sud, liniile de desen pregătitor coincid cu conturul închiderii arcuite a nişelor pictate ulterior (foto 13). Stratul subţire de intonaco (în general 1-2 cm grosime), cu suprafaţă neuniformă, a fost aplicat pe tencuiala de egalizare (arriccio), respectiv pe desenul executat pe acest strat inferior (foto 14). în lumină razantă putem observa urmele uneltelor folosite la prelucrarea stratului de intonaco. Câmpul imaginii şi chenarele au fost tencuite separat. Pe nervurile bolţii găsim doar stratul de intonaco, care se desprinde uşor de pe substratul de piatră. Momentan aceste suprafeţe sunt cele mai grav afectate de degradări (foto 15). Elementele compoziţionale importante sunt incizate în stratul de intonaco (foto 16). Chenarele şi detaliile arhitectonice au fost incizate utilizând rigla, iar gloriile cu ajutorul compasului; conturul personajelor şi decorul aureolelor au fost trasate, ocazional, prin linii mai groase (foto 17). Pe-a locuri se pot vedea modificări compoziţionale (foto 18) efectuate la faţa locului, fapt sugerat şi de nepotrivirea picturii finale cu desenul preliminar. Datorită unor schimbări compoziţionale majore, anumite contururi incizate au fost neglijate şi acoperite total de stratul de pictură. Desprinderea particulelor de tencuială în urma zgârierii, arată că inciziile au fost de multe ori realizate în tencuiala aproape întărită sau uscată (foto 17). La desprinderile stratului de intonaco de pe nervurile de piatră ale bolţii, se poate vedea în unele locuri un substrat, reprezentând schiţa motivelor de şablon, folosite ulterior (foto 19). Prin observarea apropiată a urmelor, am putut stabili că în prima fază compoziţiile au fost schiţate pe stratul de intonaco', desenul pregătitor, realizat cu o culoare ocruportocalie, are un ton mai închis în unele părţi, cum ar fi porumbelul de pe scena Bunavestirii, situată pe boltă. A urmat aplicarea unui fond întunecat de culoare negrucenuşie pentm zone, suprafeţe mai întinse, pictate cu azurit. Desenul pregătitor şi fondul preliminar au fost executate în tehnica a fresco, astfel au supravieţuit sub stratul de culoare desprins, mai ales în zona de mijloc a peretelui de sud (foto 21). Liniile desenului pregătitor schematic, au fost trasate cu elan, ca dovadă a unei mâini sigure de artist. Desenul cu însemne de caracter, specifice (ţinuta personajelor, nasul puternic, trasarea continuă a liniilor care demarcă nasul şi sprâncenele, marcarea gurii şi a ochilor etc.), va servi ca reper pentru identificarea altor picturi executate de către acelaşi artist. Straturile de culoare - precum culoarea carnaţiei şi cea a draperiilor, contururile ulterioare marcate cu negru şi azuritul din fundal - au fost pictate în marea lor majoritate în tehnica al secco6, pe tencuiala deja uscată (foto 22). Acest fapt a contribuit semnificativ la degradarea avansată a acestor suprafeţe; stratul de culoare s-a des6 Analizele de lianţi efectuate cu FTIR au atestat conţinutul de proteină. prins sau a devenit pulverulent în mai multe locuri, procesul de degradare fiind agravat de efectul umidităţii şi al eflorescenţelor saline. Formele sunt pictate într-o manieră simplă, de obicei prin aplicarea unei culori de fond, modelată cu ajutorul luminilor (foto 23). Transformarea culorii în aceste zone, produce efectul cel mai deranjant, părţile cu o culoare originală deschisă transformându-se în pete negricioase sau maronii. Pierderea calităţilor cromatice iniţiale se află în legătură cu natura pigmenţilor utilizaţi; culorile pe bază de plumb şi cupru fiind cele mai vulnerabile din acest punct de vedere. Etapa următoare a execuţiei a fost pictarea fondului cu albastru pe bază de azurit (foto 24), decorat cu folie de argint, tăiată pe formă cu grijă deosebită (foto 25). în afara aureolelor, numeroase suprafeţe au fost decorate cu folie, tăiată în formă de pătrăţele, aplicate pe veşmintele personajelor, stele etc. Elaborarea meticuloasă ne duce cu gândul la execuţia atentă, întâlnită la picturile de şevalet. Chenarul compoziţiilor figurative şi unele draperii sunt decorate de asemenea cu şabloane (foto 27). Acest spirit de decorare minuţioasă şi bogată, este caracteristic tuturor suprafeţelor pictate din cor. Modificarea culorilor şi analiza pigmenţilor Analizele arată că la pictura murală din Mălâncrav au fost folosiţi următorii pigmenţi: pigmentul portocaliu, folosit la desenul pregătitor, pe bază de oxid de fier, conţine, probabil, preponderent ocru natural (goethit) (foto 28-29). Au folosit şi alţi pigmenţi cu conţinut de oxid de fier în diverse culori şi tonuri: roşu şi brun, care nu şi-au modificat culoarea. Culoarea carnaţiei este de obicei deschisă, fiind obţinută din alb (var sau alb San Giovanni) şi diferite nuanţe de ocru, conturată cu negru de cărbune de origine vegetală (foto 30-31). Prelucrarea portretelor nu este uniformă: unele sunt desenate mai simplu, altele sunt mai detaliate. Dintre imagini se distinge reprezentarea personajelor din scena învierii, pe peretele de nord. Feţele sunt mult mai bogate în detalii şi culoarea carnaţiei este un roz mai închis, în comparaţie cu celelalte imagini (foto 32- 5 d). Acesta conţine mai mult oxid roşu de fier. Putem presupune că autorul acestei imagini este diferit de meşterul care a pictat celelalte imagini din cor. Fundalul albastru al cerului a fost pictat pe un fond întunecat, compus din pigment negru vegetal şi var. Acest fond preliminar a fost acoperit cu un strat gros de azurit. Veşmintele albastre au fost şi ele pictate cu albastru azurit, dar în general, fără aplicarea fondului preliminar (foto 28). Pictorul a produs diferitele nuanţe de albastru prin folosirea ori modificarea fondului preliminar (foto 34-35), precum şi prin adaos de negru vegetal la culoarea folosită. Variaţiile cromatice de brun şi ocru, au fost obţinute din pământuri (foto 36-37), dar o mare parte dintre suprafeţele care astăzi sunt brune sau maronii, se dato102
